Vampire and princess at 18 years old

Capitolul 16- Berry, reporteri și o vizită

--- Nu pot sa cred că ai întrebat așa ceva. Credeam că o să leșin când te-am auzit, iubire, spune șatenul, râzând cu lacrimi.

--- Dar nu ai leșinat. Tu, pentru că ducesa de Montague da, chicotesc, privindu-l cu un zâmbet larg.

--- A leșinat, pentru că i s-a făcut rău, subliniază serios.

--- Da, nu era de la întrebarea mea cu gemul, spun sarcastică.

Amândoi izbucnim în râs din nou, în timp ce mergem spre grajduri. Îi vom face o vizită neașteptată Carlei Alfredo.

Eric mă ia de mână și mă trage înăuntru, nelăsându-mi timp să mă holbez la porțile gigantice din lemn, cu zeci de cai pictați în alb si negru pe ele. Nici să mă holbez, nici să reacționez când mă lipește de un perete din stânga și își zdrobește buzele sale rozalii de ale mele.

--- Sari, șoptește printre săruturi și mă conformez.

Îmi încolăcesc picioarele în jurul lui, între noi nemairămânând nici măcar un centimetru, iar el îmi apucă coapsele. Mi le strânge puternic, apoi își așază palmele sale mari pe fese. Îmi frământă disperat buzele, iar eu gem de plăcere când adâncește sărutul. Toate sentimentele lui transmise printr-un sărut, dragoste, dorința, adorare, admirație, mă fac să zâmbesc. Îl iubesc atât de mult. Îmi pun mâinile în părul său auriu și îl trag şi mai mult spre mine dacă e posibil, simțindu-i parfumul minunat cu aromă de scorțișoară și portocale.

Îmi plasează săruturi umede pe gât, făcându mă să tremur sub atingerea sa. Este ca un drog pentru mine. Nu mai pot trăi fără el, oricât de frică mi-ar fi să recunosc.

--- Eric, șoptesc printre zgomotele de plăcere. Trebui s-să me-mergem. O-opreşte-te.

--- Te vreau, Lissa, mormăie.

Încerc să îmi revin din starea de visare în care trec de fiecare dată când mă atinge și să mă concentrez pe ce avem de făcut.

--- Și eu, scumpule. D-dar n-nu aici. N-nu acum. Te rog.

Îi ridic bărbia pentru a-l privi în ochii săi ca jadul. Se uită la mine câteva secunde în care amândoi respirăm sacadat, luând gure mari de aer.

--- Sfinte Vlad! Îmi pare așa de rău, Lissa, exclamă dând cu pumnul în perete. Nu știu ce m-a apucat. Nu am vrut să zic aia acu...

--- Şşşt. Îmi lipesc buzele de ale lui, apoi îmi pun mâinile mici pe obrajii săi fierbinți. E în regulă, știu că fie că nu ai vrut să zici, îți dorești, mărturisesc în șoaptă. Nu mă supăr, iubitule. Nu am de ce. Eu sunt...foarte fericită că ești lângă mine și că te străduiești să...că aștepti.

Îmi pun mâinile în jurul gâtului său și îl îmbrățișez strâns, punându-mi capul pe umărul său. Știu că își dorește să fiu a lui o noapte, dar...Nu mă simt pregătită. Nu încă, nu acum. Nu acum, având în vedere ce se întâmplă. Profeția, un doliu, competiția pentru un loc în Consiliul Vampiresc, adevărata mea identitate și spionii care apar necontenit, toate mă fac să fiu îngrijorată. Nu pot să îi zic nu, pentru că mi-e teamă că aș putea să îl pierd și aş minți dacă aș spune că nu îl doresc. Problema nu e că nu îl doresc, ci că mi-e frică. Una din puținele ori când îmi e.

--- Te iubesc, Lissa. Aștept până vei fi pregătită, indiferent cât de mult ar însemna...

Îmi oferă un zâmbet mic, dându-mi o șuviță de păr după ureche.

--- Și eu te iubesc, Eric. Nu mai ai mult de așteptat. Știu că nu mă poți aștepta la nesfârșit, dar în curând, spun cu un oftat.  De când suntem împreună?