Vampire and princess at 18 years old

Capitolul 10- Săruturi, declarații și rochii

Fac ochii mari și mă uit la prinț ca la un exponat dintr-un muzeu.

-Mi s-a părut că... Haha, înnebunesc. Mi s-a parut că ai zis să îți beau sângele, zic chicotind.

-Liss, asta am zis.

-Da, sigur! Stai, ce? întreb şocată.

-Lissa, trebuie să te hrăneşti cât mai rapid. Vreau să bei din sângele meu, îmi spune serios punându-și bărbia pe umărul meu.

-Eric, eu... nu pot să fac asta, spun și merg în dormitor, el urmându-mă.

El se așază pe pat, eu mergând prin cameră. Spasemele m-au lăsat pentru câteva minute. Vor reveni în douăzeci de minute, mai puternice.

-Ba poți, Lissa. Nu poți să mori. Dacă nu faci asta...Nici nu vreau să mă gândesc, spune şatenul serios, întinzându-se pe patul meu.

-Eric...e o nebunie! De câte ori ai mai lăsat pe cineva să bea din tine?  exclam stresată.

-Eu...niciodată. Dar fac asta pentru tine, Lizzie, recunoaște el.

-Zeiță! Nu pot să beau dintr-un prinț.

-Nu contează că sunt un prinț.

-Pentru mine da...Eric știi ce se întâmplă dacă beau din tine, nu?

-Da, știu.

-Ești conștient că dacă te-aș muşca amândoi am simți o plăcere infintă, care se spune că nu se compară cu sexul și că este de zeci de ori mai plăcută? îl întreb punându-mi mâinile la tâmple, masându-mi-le.

-Da. Sunt.

-Eric...eu nu vreau să o faci doar ca să mă ajuți și nu vreau să simți doar acea plăcere provocată de mușcătură din cauza endorfinelor, îi mărturisesc eu.

Şatenul chicoteşte.

-Crede-mă, nu o să simt doar acea plăcere, o să fie mult mai intens decât o mușcătură obișnuită, pentru că eu simt ceva pentru tine, Melissa.

-C-ce? spun șocată, oprindu-mă din fâțâit.

-Vorbesc serios.

-Nu e doar...o atracție fizică? întreb așezându-mă pe marginea patului.

-Nu, de ce ai crede asta? Niciodată nu a fost doar o atracție fizică, spune ridicându-se în șezut.

Prințul își pune mâinile după gâtul meu și îşi lipește fruntea de a mea, iar eu spun ceea ce gândesc, privindu-l în ochii săi verzi ca două smaralde.

-Tot ce îmi spui...îmi face și bine și rău. Eric, de când am ajuns aici viața mea s-a schimbat. Nici în bine, nici în rău. Dar de când ai venit în grădină și mi-ai dat cel mai frumos trandafir pe care l-am văzut vreodată, am început să văd lucrurile diferit. Să nu mă amăgești, îi șoptesc.

-Intenția mea nu este să te amăgesc. Nu a fost niciodată. Când am început să petrec timp cu tine nimic nu mai este normal. Și îmi place. Ai încredere în mine și totul va fi bine.

Oftez și spun ceva ce nu credeam că vou spune prea curând.

-Nimeni nu a ajuns să mă cunoască cu adevărat, ți-am mai zis. Nimeni nu știe viața mea. Ești pregătit să intri în viața mea fără să îți pară rău? Vei afla lucruri despre mine care nu îți vor plăcea, lucruri pentru care eu m-am urât mult timp și încă o fac când mă gândesc la ele. Am suferit și sufăr, fie că par veselă. Sufletul meu este făcut bucățele, iar amintirile mele mă tulbură constant. Crezi că le poți lipi? Te apropii de mine, dar în ce fel? E un joc periculos. Eu nu vreau jocuri, nu vreau aventuri. Vreau o viață cât se cât normală. În ce fel mă dorești, dacă o faci? Știi urmările a ceea ce faci tu? Și mai important, totuși nu e important, dar vei afla mai târziu de ce, vreu să protejezi și să fii legat oarecum de o femeie vampir de câteva sute de ani care ar putea să îți fie mamă, poate chiar bunică?