Vampire and princess at 18 years old

Capitolul 18 - O roştocală, o capră și o întrebare cu dureri de cap

--- Melissa, ești bine? Pari palidă.

--- Ce?! Nu, nu! Totul e bine, perfect! Doar...nu am mâncat. Da, nu am mâncat demult și m-am luat cu una cu alta...Cât mai durează interviul?

Întreb, prefăcându-mă că îmi scarpin ceafa, în timp ce zâmbesc ca o proastă la camere. E atât de jalnic și umilitor! Să nu mai zic de faptul că mă ustură pielea ca naiba și trebuia să se oprească acum ceva timp. Îmi arunc privirea spre Eric și inima începe să îmi bată mai rapid.

Stă în genunchi, încercând să nu urle de durere. De ce îl doare mai rău ca pe mine? Vreau să mă duc să îl ajut, să îl țin strâns în brațe, fie că și pe mine mă doare. Dar nu pot, pentru că sunt blocată aici pentru a da un interviu inutil, pentru un concurs în care nici măcar nu vreau să fiu.

--- Deci? întreabă şatena.

--- Deci ce? spun confuză. Sper că nu m-a întrebat ceva și nu am fost atentă. Adică, poți repeta întrebarea? Am emoții, mint cu un zâmbet nevinovat.

--- Nu e așa că e adorabilă, lume? râde Miss cea mai enervantă reporteriță. Te-am întrebat care este motivul pentru care ai pus întrebarea legată de durata interviului.

--- Oh, zic, gura mea formând un "o" perfect. Păi...Încep să chicotesc ușor în timp ce îmi analizez posibilitățile de minciuni. Vreau să mă duc să...călăresc! exclam rapid și înjur în barbă. De ce am spus asta? Aş putea să călăresc oricând, nu numai când trebuie să stau aici pentru a mă vedea întregul mapamond.

--- Pe cine să călărești? Femeia cu o tonă de fond de ten dă din sprâncene ca o psihoptată perversă, făcându-mă să uit pentru câteva secunde de durerea care a început să se intensifice.

--- P-pe iapa mea, Blueberry. Și după am treabă cu...trebuie să mă duc să...să o hrănesc pe Zmeura! Da, capra mea e bolnavă.

Nici măcar nu am capră și nici nu am avut vreodată.

Ce tocmai am spus?! Sper că e un coșmar din care mă voi trezi cât mai curând. Arunc o privire spre Bella care nu știe dacă să râdă pentru replica mea anterioară sau să fie îngrijorată datorită stării lui Eric.

--- Interesant. Deci ai o iapă și o capră, Afina și Zmeura, spune strâmbând din nas, ușor scârbită și cred că am auzit-o șoptind pentru sine "Țărancă fructoholică până la capăt, nu are nicio o șansă".

Ar trebui să învețe să nu mai gândească cu voce tare, pentru că m-am enervat. Rău.

--- Da, am, zâmbesc larg, mișelește. Și știi ce mi se pare adorabil? Capra mea seamănă cu tine! Aveți aceeaşi culoare la piele respectiv blană. Oh, pardon. A ei este naturală, spre deosebire de a ta. Ia spune, ai încurcat portocaliul de la acuarele cu fondul de ten?

Îmi mușc obrazul pentru a nu râde în hohote, în timp ce drăguța portocală s-a transformat într-o roșie nervoasă. Eh, acum vede cum e ca cineva să te jignească și să îți spună lucruri nu prea drăguțe.

Hm... Probabil ca înțeleaptă nu ar fi trebuit să fac asta. Dar până la urmă am numai optsprezece ani și dacă te iei de viața mea nu e bine. Bine, nu că aș avea o capră, dar și daca aș fi avut...

Scrâşnesc din dinți când durerea se amplifică chiar și mai mult, iar spre norocul meu, roştocala a cerut pauză de publicitate, pentru că trebuie să îşi revină după "cea mai amuzantă glumă" pe care a auzit-o vreodată. Drăguț, nu știam că sunt așa de amuzantă. Mai ales că nu a fost o glumă.

--- Ieșim în 3, 2, 1.

Corine izbucneşte mai roșie ca un rac, gesticulând dramatic cu scopul auto-victimizării.