Vampire and princess at 18 years old

Capitolul 37 - Pazea, vine printesa Elissa!

N/A Scuze de intarziere, castorilor! OMG, am ras la ultima parte din capitol. Sper ca a iesit asa cum imi doream. Sper. Va castoricesc!

XOXO Iss

     Stand singura in dormitorul gigantic ce, din spusele lui Eric, trebuie renovat pentru noi, am realizat multe lucruri pe care nu vreau sa le mai trec in revista si a cincea oara. Sau a zecea. Zambesc cand imi privesc reflexia in oglinda, satisfacuta de noul meu machiaj, intrucat cel realizat de una dintre cele mai bune prietene ale mele s-a dus pe apa Sambetei. Sau a lui Eric. Imi admir tiara, apoi imi aranjez bandana pusa pe umar si in cele din urma atintesc cu privirea cutiuta invelita in catifea de nuanta visinei putrede. O iau cu grija de pe consola de lemn si deschid capacelul pentru a observa inelul pe care de acum incolo va trebui sa nu il mai dau jos de pe deget pana la ultima suflare.

     Il strecor pe degetul mijlociu al mainii drepte, desi stiu ca se pune pe inelar, insa nu am fost niciodata de acord cu regula aceasta, si ma uit mai atenta la detalii. Este subtire, din argint, insa se poate observa cu usurinta ca este valoros. Frunze minuscule de trandafir sunt sculptate in metalul pretios, iar in loc de o piatra se afla un disc oval plat, in care este incorporate sigiliul Ordinului Cavalerilor lui Tepes. O randunica din smarald, ce poarta in cioc o ramurica de maslin din safir. Simbolul renasterii lumii, ales de catre tatal reginei Evangeline in timpul celui de-al Treilea Razboi Mondial. Pe marginea discului se afla o mica "broderie", abia observabila, ce da un aer regal bijuteriei, pentru ca lumea sa stie ca Ordinul nu a fost intemeiat de niste oameni sau vampiri obisnuiti, ci de sange albastru. Motiv pentru care, sa port inelul de Maestra a Reginei Evangeline nu mi se pare o idee buna, avand in vedere ca singurul sange albastru pe care il am este din cauza muscaturii pe care i-am facut-o lui Eric acum putin timp, pe cand eram in cabina de dus.

- Trebuie sa va duc in Sala Ordinului, Elissa, imi zice micuta Marcelle, intrand in dormitor timida.

- Sigur, scumpo. Sa mergem, ii zic, privind o ultima data noul meu inel.

     Fetita vampir ma conduce printr-o serie de coridoare mult mai largi spre deosebire de cele ale Palatului din Sylva. De asemenea, sunt vesele, oferind un aer roial, dar nu plin de bogatii cladirii. Se poate observa cu usurinta ca a fost renovat de curand, totusi. Podeaua este acoperita de parchet din lemn masiv de nuc, iar peretii sunt imbracati in tapet alb-sidefiu, cu un model floral vizibil doar in lumina. La fiecare trei metri se afla cate un tablou in care este infatisat un peisaj din natura in diferite anotimpuri sau fosti domnitori ai Hunedoarei si ai Sylvei. Din cand in cat trecem pe langa cate doua fotolii imbracate in stofa sau catifea, despartite de o masuta pe care se afla cate o vaza de cristal plina cu trandafiri albi, albastri, mov, rosii sau roz, in functie de culoare materialului scaunelor. Draperiile din dreptul ferestrelor mari impecabile sunt albe ca zapada, avand o broderie argintie pe margini. Totul este minunat, inclusive covoarele albe pufoase de pe jos si cornisele din tavan ce formeaza un model impresionant cu trandafiri, randunici si ingerasi.

- Cine a renovat totul? o intreb pe vampirita imbracata intr-o rochita caramizie pana la genunchi, legata in spate cu o funda mare.

- Printul Eric. Um, adica Eric. Totul s-a intamplat de curand, de fapt. A zis ca este pentru tine si mi-a zis ca sigur iti va placea, pentru ca el te cunoaste mai bine ca oricine. Eu si domnisoara Mara ne-am straduit sa cautam tot ce ne-a zis el prin diverse cataloage de mobila din Marea Britanie si Irlanda. Ne-a luat nopti intregi, dar am reusit sa gasim tot. Oricum, ador noul stil al palatului, celalalt era mult prea sobru. Eric mi-a zis de cand eram mica cum va renova tot palatul, dar niciodata nu l-am crezut. Dar am facut un pariu odata, ca atunci cand se va intampla asta, ceea ce imi doream de mult mult timp, imi va cumpara un ponei roz.