Vampire and princess at 18 years old

Capitolul 27- Noapte bipolara

- Lissa, nu imi cere asta, spune cu vocea tremurata si ochi arzatori. Nu iti pot face una ca asta. Stiu ca ti-am spus ca putem fi impreuna pentru totdeauna si ca voi face tot ce pot, dar m-am inselat. Acum viata ta este in joc si nu ma pot risca. Te iubesc prea mult sa iti fac...ce vrei, imi sopteste cu un glas tremurand, usor gatuit, ca si cand cuvintele ar durea.

Si chiar dor, pentru ca nu sunt niste simple cuvinte.

- Tu nu intelegi ? Asta vreau. E o ultima dorinta. Vreau sa iti arat cat de mult te iubesc, suspin.

- Dar asa e mai rau. Daca nu facem asta iti vei putea face viata ta. Ai optsprezece ani, mai ai sute de ani de trait. Sunt sigur ca ai sanse imense de a castiga un loc in Consiliu, apoi toti vampirii de vita nobila te vor dori. Si stii de ce.

Pentru ca va trebui sa imi spun varsta cand mi se vor face acele acte care atesta faptul ca fac parte din consiliu? Oh, da. Stiu. Din pacate.

- Nu vreau sa imi refac viata! ma trezesc tipand. Nu vreau un loc in nenorocitul ala de consiliu si nici vreun vampir cu fite! Te vreau pe tine. Doar pe tine, mi se sparge vocea, incepand sa plang din nou, desi nu credeam ca mai am vreun strop de lacrimi pe care sa il pot scoate din glanda lacrimala. Eric, continui dupa ce imi gasesc cuvintele, tu nu ai inteles un lucru. Poate nu ma vrei crede, nu am de unde sa stiu, dar iti voi spune, fiindca trebuie. Eu te-am ales pe tine. Ma cunosti mai bine decat tine. Ti-am spus secretele mele. Nimeni nu le stie inafara ta. Era sa omor oameni, Eric. Si doar tu, dintre persoanele in viata, stii asta. Eu te iubesc mai mult decat pe propria viata. Tu esti...esti singurul barbat cu care pot fi. Nu...nu mai am nevoie de altcineva. Iar daca nu te pot avea, zic printre sughituri, atunci...voi fi singura. Pe veci. Nu vreau pe altcineva si nu voi accepta pe nimeni. Niciodata, indiferent ce s-ar intampla. Bineinteles, asta daca voi putea trai, adaug soptit.

- Cum? L-la ce te referi? intreaba disperat, punandu-si mainile pe umerii mei.

Un oftat tremurat imi paraseste buzele, iar cand satenul isi pune mana pe obrazul meu, ma las moale, bucurandu-ma de atingerea lui. Desigur ca, din cauza picioarelor mele instabile, aproape cad pe jos, dar el ma prinde la timp si isi lipeste trupul de al meu. Suspinand cu ochii inchis, ii zic:

- Nu conteaza ca suntem relativ aproape unul de altul. Eu nu mai pot rezista la mai putin de douazeci de metri de tine timp de o ora fara sa mi se faca rau. Este legatura.

- In timp legatura se poate slabi, se minte singur, eu razand fara umor.

- Este Impregnare definitiva. Pana la moarte si dupa pe Taramul lui Nyx. Daca unul moare, la cateva zile moare si celalat de durere si suferinta. Daca nu pe loc. Credeam ca te documentezi mai mult, admit usor dezamagita.

Se minte singur! Nu suport sa il vad si sa il simt asa. Ii simt dorinta ce ii pulseaza prin trup la fiecare atingere dintre noi si asta ma termina fizic si psihic. Nu pot sa cred ca il voi pierde pe el. Singurul lucru cu adevarat bun din viata mea. Si stiam ca trebuie sa stau departe de el de cand i-am vazut parul ala cu reflexe aurii! Dar am fost proasta si nu am actionat intelept. Bine, nu zic ca rugamintea mea de a se culca cu mine ar fi prea inteleapta, caci ar putea face mai mult rau decat bine - in realitate, sunt aproape sigura ca va face numai rau de maine incolo -, dar am nevoie de asta. Adevarul este ca simt ca se va intampla ceva azi si nu e un lucru bun. Imi e frica sa nu cedez. Sa ma prabusesc si sa inchid ochii pentru totdeauna. De aceea am nevoie de el. Plus ca il vreau. Acum mai mult ca oricand.

- Liss, scumpo, stii ca si eu vreau asta, dar...

- Nu te gandi la consecinte, il intrerupt rapid. Uite ce ai facut aici fara sa gandesti. Ai ravasit totul. Fa asta si cu mine. Sa uit de tot, ii zic cu un mic zambet, privindu-l in acei ochi verzi ca doua pietre de jad.