O viață dublă

19.Brigitte

*CAPITOL EDITAT

Săptămânile parcă au trecut cu încetinitorul iar dorul meu față de Damian s-a amplificat tot mai mult cu fiecare zi care a trecut. El a continuat să îmi trimită câte un trandafir în fiecare săptămână iar eu îi aștept pe fiecare împarte cu nerăbdare.

Fiecare trandafir vine însoțit de câte un bilețel cu un citat drăguț. Sunt atât de frumoase și par să reflecte perfect toate sentimentele noastre și tot ce s-a întâmplat între noi.

Dar nu știu ce să fac. Nu m-a crezut la petrecere și continuă să încerce. Eu trebuia să îl alung de tot din viața mea însă nu am reușit nimic. El nu va renunța și înăuntrul meu știu că exact asta îmi doresc. El e tot ce îmi doresc. Îl iubesc și îl voi iubi probabil mereu. Însă mă consolez cu gândul că lui îi va fi mai bine fără mine.

Razele soarelui strălucesc atât de frumos prin vitraliul de deasupra piscinei. Eu stau pur și simplu și îl privesc. Sunetul apei, cu toate că mă liniștește nu reușește să împiedice amintirile frumoase și mai puțin frumoase să îmi invadeze mintea.

O pereche mari de mâini îmi acoperă ochii dintr-o dată iar eu tresar și mă trag și aproape cad în piscină. Însă cineva mă prinde de braț și nu mă lasă. Privesc în sus și îl văd.

— Scuze, nu am vrut să te sperii.

Aleksei se așează lângă mine și îmi ferește o șuviță de păr de pe față.

— Eram doar adâncită în gânduri și nu te-am observat, spun eu drept scuză și îmi mut privirea în altă parte.

Aleksei e un prieten chiar bun. Are mereu grijă de mine și se comportă exemplar, însă nu mă pot îndrăgosti de el, oricât de mult aș încerca. Gândul meu e mereu pe jumătate la Damian. Dar țin la el, chiar țin foarte mult la el. Nu știu totuși dacă o să ajung vreodată să îl iubesc în alt fel.

— Știi, m-am gândit la ceva...

Mă uit la el încercând să-l ascult în totalitate și zâmbindu-i, încurajându-l să continue.

— Urmează ziua ta și...

Și cam atât a fost și cu concentrarea mea. Gândul meu mi-a zburat la aniversarea de anul trecut. Mama mea a organizat o petrecere și a invitat o grămadă de oameni pe care nu-i mai văzusem în viața mea. Dar apoi, pe la mijlocul serii, Damian m-a "răpit" și am mers acasă la Emily unde am avut parte de o petrecere cu adevărat pe cinste alături de toți prietenii mei apropiați.

În seara aceea când am ajuns acasă, Damian mi-a dat cadou o carte care avea lipite pe paginile ei toate citatele mele preferate. El știa cât de mult iubesc cărțile și cât îmi plac citatele. El știa totul despre mine.

— Brigitte?

Aleksei mă atinge pe mână și îmi dau seama probabil că nu e prima dată când mă strigă.

— Da, scuze, ce spuneai?

— Mama îți va organiza o petrecere de ziua ta și mă gândeam dacă aș putea fi însoțitorul tău.

Poftim? Dar i-am spus că anul acesta nu mai vreau nicio petrecere. S-au întâmplat prea multe și chiar urăsc petrecerile, mai ales cele organizate de mama. Bineînțeles că nu i-aș spune asta niciodată, însă credeam că va renunța la idee după tot ce s-a întâmplat.

— Scuză-mă puțin te rog, mă ridic și mă duc direct spre camera mamei mele. Trebuie neapărat să vorbesc cu ea, poate mai există o șansă să o conving să renunțe.