Leagănul morții

"Întâmplări stranii "

Simteam pe limba un gust amar ,deparca acea singurătate de alta data s-a reîntors.. M-am întors speriata ,uitandu-mă foarte bine de-a lungul holului din bucătărie ,direct in sufragerie ,zarind o silueta de om.

Nu am avut de ales ,asa ca am pornit spre sufragerie cu pasi lenti . Picioarele imi tremurau din fiecare unghi posibil. Eram alba la fata ca varul . Pielea mea se buburuza din ce in ce mai tare . Eram total absenta ,dar incercam sa mă trezesc la realitate ,caci dintr-o miscare gresita as fi putut sa îmi distrug viata pe care o mai am . Mă apropiam din ce in ce mai tare de acea silueta de om .

Cand am ajuns in pragul usii ce despartea bucătăria de sufragerie mi-am sprijinit mâinile pe deoparte si de alta a tocului usii. Incercam sa îmi dau seama cine sau ce era acolo. Dar era din ce in ce mai întuneric. Ah, era vina mea... Stăteam in lumina ,nelasand-o sa intre in sufragerie. M-am dat in stanga usii lângă sertarul de cutite pentru a lasa lumina blanda a lunii ce lucea mai puternic decât deobicei ,pentru a vedea mai bine. Mi-am varat capul dupa ușa ,uitandu-mă atent la acel trup. Era o silueta bărbătească . Statea cu fata plecata spre podea . Purta un costum negru ponosit si plin de găuri ,din care puteam observa cum zeci de molii ies învingătoare la lumina . Pielea ii era alba ca a mea .. Sau poate chiar Putin prea alba.

Scalpul ii era acoperit de o particica foarte redusa de par carunt ,pe care puteai sa observi un mic strat de mizerie. Prin camera ,in aer ,un val puternic de mortaciune si praf se lasa ,facandu-mi narile sa arda . Priveam confuza spre el ,cum moliile ii rontaiau hainele ce abia le mai avea.

Am stat câteva minute privind acest cadavru ce statea întors spre geamul cu priveliste spre pădure si strada. Dupa 2 secunde de tăcere si-a ridicat mâinile spre tavan unindu-le intr-un fel de cerc, dupa care in jurul mâinilor se adunară zeci de molii ,zburând intr-un cerc ,fără oprire.

S-a îndreptat de spate ,lasandu-si mâinile in jos si lăsând moliile sa zburde de nebune prin aer ,aproape de tavan. S-a întors usor si cu un aer ce iti făcea pana si maduva din oase sa inghete . Spre surprinderea mea .. Il cunosteam....

Era Lucend.... Era îmbrăcat ,cu aceeasi costumatie (,) cu (,) care a fost înmormântat , acum vreo nu stiu cate săptămâni. Il priveam cu ochii bulbugati de frica . Chipul ii era deformat complet ,alb si acum singuratic si trist .

"Mă doare ! M-a durut !"

Imi reprosa el fără sa ii zic nimic. Nestiind ce sa fac am fugit spre terasa incuind ușa. Nașpa e că era transparenta . Mi-am ascuns cheia in san ,respirand sacadat. Cu fiecare pas pe care îl făcea spre mine ,pe chipul meu apărea cate o lacrima ce îmi ingrozea sufletul .. Inima imi bătea din ce in ce mai tare facandu-mi respiratia greoaie . M-am lipit de barele de metal ale terasei ,privind cum acea creatura era urmata de zecile de molii.

Instinctul de fuga aparu de mult ,dar nu aveam cale de scăpare. Nu aveam cu ce sa sar pana jos. Erau 14 metrii inaltime ,caci stăteam la etajul 4 ,fiind si ultimul. Aveam doar doua variante si din păcate nu era niciuna buna.

Ori saream 14 metrii si muream sau spre norocul meu ajungeam in coma ,ori asteptam momentul cand Lucend mă va chinui ,pana cand mă va omorî.

Am ales calea necuviincioasa si mai dureroasa decât cealaltă.

Sa-mi astept sfarsitul ,in mâinile unui cadavru.

Mi-am tras aer din abundenta in piept ,descestandu-mi mâinile de pe barele de fier. Eram mai hotărâtă ca niciodată. Imi asteptam sfarsitul.