Leagănul morții

"Demonism"

Eram distrusa. Simteam cum lumea mea se prabuseste Putin cate Putin.

Prima mea directie a fost sa mă pun in pat si sa plâng in perna. Si exact asta am facut.

Mi-am luat perna in brate si mi-am dat drumul lacrimilor sa curga fără încetare .

Pana când ,a început totul sa se întâmple ca aseară. Umbra a venit din nou la geamul meu prvindu-mă cum plâng.Fixandu-mă cu ochii ei reci in intregime. Doar ca de data asta ,i-am simtit prezenta intunecata . M-am oprit din plâns si totul a căpătat o liniste deplina. Venele imi zvacneau extreme e tare ,iar inima mai avea Putin si îmi părăsea pieptul.

Mi-am ridicat usor capul din perna indreptandu-mi privirea către ,acea ,,prezenta,, terifiant de înspăimântătoare. Se uita in ochii mei cu atâta ura ,iar eu eram atat de speriata de ea,caci a prins chip de om .

Un chip deformat ,cu ochii negrii ce exprimau o ura incurabila. Pielea ei era alba acum plina de crăpături in care zăreai urme de sânge si praf printre ele.

Eram deja traumatizata. Puteam sa mă cred nebuna mintal .

La un moment dat a început sa urle terifiant ,punând mâinile pe geam. De frica ,m-am ridicat si am fugit spre baie ,inchizand-o. Am stat si am plâns infricosata pe marginea cazii 2 ore ,pana când nu am mai auzit nimic. Am iesit cu pasi marunti pe ușa.

Nu mai era nimic. Singurul lucru pe care l-a lăsat a fost o baltoaca de sânge lipita de geamul meu. Cand m-am apropiat ,am putut observa un cuvânt desenat printre sange.

"FERESTE-TE"

Nu stiam ce sa mai cred. Totul era in ceata . Imi trebuia un psiholog. Poate chiar un psihiatru.

Singura intrebare pe care mi-am pus-o toata ziua a fost ,,de ce? ,,...cu ce am gresit si de ce tocmai eu ? De ce nu altii? De ce?

Puneam o întrebare fără rost,caci nu primeam raspuns de nicăieri. Toata situatia mă depaseste.

Am încercat sa ignor toate aceste lucruri pana la sfarsitul zilei.

Mi-am văzut de ale mele si in cele din urma am mers la lucru. Am ajuns si o doamna de acolo ,mi-a ordonat sa matur in sectorul 2 , pe hol, la copii injectati sau mai bine spus asa-zisi ,,copii neascultatori" .

Maturasem deja jumătate de coridor ,cand o privire dintr-o camera imi atrage atenția. Era un copil ,pus in lanturi ,uitandu-se exact ,cum ma privise umbra de azi. Poate chiar mai infiorator decât o făcea ea m am încercat sa il ignor dar ,iarasi prezenta misterioasa isi făcea iesita in evidenta chemarea.

"Nu aici ,nu acum ! De ce îmi faci asta? Ce vrei" am strigat ca o nebuna pe acel hol.

De dupa ceafa am auzit o voce de femeie zicandu-mi

"Fereste-te cat mai poti,desi mă îndoiesc ca vei scăpa!".

M-am pus intr-un colt si am început sa plâng iar ,pana când se făcuse deja ora 00:00.

Am mers spre casa in pas alergator ,pe lângă pădure ,evitând din nou a isi face prezenta.

Am ajuns. Eram doar eu ,acum ,in casa mea ,SINGURA. Mi-am trântit lucrurile pe scaun si m-am pus pe canapeaua din sufragerie.

Pret de câteva minute am stat linistita dupa care.....A început cosmarul.

Luminile se stinsesera toate. M-am dus in camera mea sa iau o lumânare si sa o aprind.

Cand am aprins-o in fata mea statea chipul acela deformat privindu-mă cu ura si cu un ranjet malefic pe buze.

"Aici erai! Credeai ca-mi scapi? "

Am încercat sa o evit ,sa trec din fata ei si sa fug, dar am cazut.Cand am privit din spate ea venea dupa mine. Am alerga in genunchi pana când am ajuns in mijlocul casei. Mă prinsese de picior . M-a întors cu fata la ea si ma privea in ochi. S-a uitat suav la mine ,dupa care a început sa isi arate adevărata fata. A început sa tipe ,stropindu-mă in fata cu sânge. A încercat sa îmi scoată inima din piept ,dar nu a reusit . Ceva a ademenit-o ,facand-o sa se retragă speriata. Un semn bun a alungat-o .

Acum stăteam singura ,plângând de frica si urland de durere in mijlocul casei. Luminile se aprinsesera din nou ,iar eu mă tavaleam pe jos ,părând ca o isterica si strigând :

"Ce vrei ? Ce ti-am facut? Lasa-mi viata in pace ,altfel mă ucid eu singura. "

Era tăcere.Din nou asteptam raspuns la o întrebare fără sens. Pur si simplu eram socata de tot ce se întâmplă in viată mea.

Oficial ,nimic nu mai e normal. Totul parca a început sa para bizar . Viata mea nu mai poate fi numita ,,viata,, ..Acum a devenit cosmar...Un cosmar in care ,demonii se joaca prin balti de sânge. Un joc al mortii.

-------------------------------------------------------

Heiii, scuze ca am postat târziu dar nu îmi mergea netu bine.

Stiti cum e .

Postez cand am sa mai am timp.

Părerea voastră contează asa ca va rog sa mi-o lasati intr-un comentariu la acest capitol.

Si nu numai păreri ,dar as vrea si un mic vot daca se poate :) ..

P.s corectez când am timp suficient