Leagănul morții

"Viziunea"

Mă privea cu un fel de mila... Nu stiam ce sa mai fac. Oare sa fug ? Sau sa stau sa privesc acea scena terifianta ? Meh. N-am nimic de pierdut si asa viata mea e mizera nu are rost sa mai fug ... Asa ca am ales sa stau .

L-am privit pret de câteva secunde . Am văzut cum forma de un negru strident ,se pierde in razele de lumina palide ,ce se strecoară de dupa grilajul unui geam îngust. Se putea zări praful care acum plutea in aer mai ceva ca de obicei. Umbra a început sa se deplaseze din ce in ce mai mult ,nefacandu-mi nimic.. Părea speriata .. Am prins Putin curaj si am început sa pasesc usor pe coridor ,pe urmele umbrei ,sa descopăr unde dispare mereu si de ce.... O urmăream discret de la distanta ca nu cumva sa îmi simtă prezenta. Cand a ajuns la ușa de iesire din spital s-a oprit . M-am ascuns dupa un perete ca nu cumva sa mă vadă. Am privit tactil scena ce îmi era data s-o vad. Din umbra deformata ,acum se renascuse un tânăr înalt ,cu pielea si hainele negre. S-a uitat in stanga si in dreapta dupa care s-a întors spre mine. Eu ,vazandu-l am luat-o la goana in căutarea unei iesiri . Ochii lui erau rosii ca sângele . Un sânge murdar ce nu mi-as mai dori sa-l vad in viată mea.. Am fugit pana când mi-am dat seama ca singura camera deschisa era cea a bătrânului care isi plângea fiica. Am căutat salonul ,gasindu-l intr-un final si furisandu-mă înăuntru ,încuind ușa in urma mea. Am privit in jur ,disperata dupa o cale de iesire. Mi-am dat seama ca va intra înăuntru. Mă va găsi . Bătrânul mă privea cu o fata disperata si sfasiata de o durere ce va domni vesnic in sufletul lui.

"Unde pot găsi o cale de iesire? " tip eu spre tavan fără niciun motiv.

"Acolo" mi-a raspuns el ,arătând cu degetul spre o ușa lucioasa ,Putin rosiatica din lemn de fag. Era debaraua. Am intrat ascunzandu-mă acolo. Dupa 5 minute mi-am dat seama ca .. Bătrânul va avea de suferit din cauza...lui..

"Oh nu trebuie sa îl chem aici "

Cand am dat sa deschid ușa ,un tipat se auzi din camera . Deja era prea târziu. Tipetele disperate ale bătrânului imi sfasiu inima complet . Am început sa plâng haotic ,tindandu-mă de gura cu mana foarte strâns ,ca nu cumva suspinele mele sa isi faca simtita prezenta in fata umbrei misterioase...

Acum nu se mai auzea nimic. O tăcere infernala se lasa in toata camera. Mi-am strecurat ochii intre deschizatura usii uitandu-mă in camera... Nu mai era nimic.. Dar puteam sa zăresc un sir de sânge ce curgea la vale înspre ventilatoarele de sub chiuveta .

Am deschis mai tare ușa ,fără a face niciun sunet. Nu mai era nimeni in camera.

Am iesit cu o oarecare frica in suflet din debara ,strecurandu-mi privirea prin toate cotloanele camerei, dar ..ceva dintr-o data mi-a atras atenția.. Bătrânul era intr-un colt de camera ,jos cu sânge la gura ,plin de tăieturi . A fost sfasiat fără milă ,deparca aici a avut loc un atac al câinilor flamanzi. Sângele curgea din ce in ce mai tare din pieptul lui bătrân. M-am apropiat Putin mai mult de acel colt de camera ,unde era el ,pentru ca patul imi acoperea privirea spre trupul lui. Cand intr-un final am reusit sa mă apropii suficient de mult încât sa ii pot vedeaa tot corpul , am observat un lucru straniu ce m-a băgat de-a binelea in sperieti.

In mana stanga tinea o inima care încă bătea... Era inima lui. Din piept sângele curgea neîncetat prin toata camera. Ochii ii erau bulbucati ,iar irisul lui isi pierduse culoarea . Singurul lucru pe care îl puteai observa la ei era un punct negru înconjurat de alb.

Pur si simplu nu intelegeam nimic. De ce tot făcea victime ... Si de ce acum isi trimite slugile sa fac asta? M-am depărtat de el ,mergând cu spatele si privindu-l in continuare cu spaima. Cand am ajuns spre ușa am putut observa cum o lacrima isi face simtita prezenta pe obrazul lui.