Leagănul morții

"Lumea de dincolo"

M-am întors cu spatele ,pentru a privi acea umbra ce îmi apăruse in oglinda. ... Dar ciudat.. Umbra dispăruse..

Ca deobicei ,aceleasi întrebări ciudate ,aceeasi viata monotona....

"Trăiesc intr-un deja vu total " imi zic eu in gand ,gesticuland din mâini ca o psihopata.

Trecând peste toate astea ... Unde era Tenn?

Lipsea de ceva timp... Ehh ,va veni el...

Mi-am luat lucrurile si am mers in bucătărie pentru a-mi pregatii ceva de mâncare... Altceva mai bun de facut nu aveam ,asa ca tot ce puteam face e asta..

Mi-am pregătit un bol de capsuni cu frisca (,) cat ai pocni din degete si am mers cu pasi mici ,mergând ca o pisica pe terasa . In acelasi timp mi-am luat un scaun ,sprijinindu-l de barele de metal . M-am asezat pe el ,auzindu-se un mic scartait .

"Ah da , sa pornesc muzica !"

M-am dus direct la aparatul radio pentru a găsi un post de muzica bun.

L-am fixat intr-un final ,pe un canal de muzica latina. Restul erau manele.... Pfff .. Ca deobicei.. In orice caz m-am dus înapoi pe terasa ,infructandu-mă din bolul cu capsuni.

La un moment dat muzica se opri .. Am început sa aud niste pasi cum veneau spre mine. M-am întors dar ...

"Booo!"

Era Tenn...

"M-ai speriat prostule .... " tip eu la el ,dandu-i un pumn in umăr.

"Hai ,iartă-mă !" Imi spune el pe un glas mieros.

"Mda .... Mă duc sa mă culc " zic eu indreptandu-mă direct ,către camera mea .

Eram intr-un fel supărată... El sta pana la ce ora vrea si mai vine si fără sa zică nimic...si ma mai si sperie.. Mda... Of educatia asta..

Dar ce e cu mine? Am ajuns sa port discutii ciudate cu despre educatie cu (,) constiinta?

Super Lanette . Big like...

M-am trântit in pat ,izbind ușa in urma mea . M-am invelit pana in cap ziar apoi am adormit....

Deja eram captivata in lumea visurilor.. Sau mai bine zis a cosmarurilor.

M-am trezit pe jos in mijlocul pădurii ... Totul in jurul meu era de un alb imaculat ... Eram îmbrăcată doar intr-o bucata de carpa ,drept rochie ,ce era infasurata in jurul meu in mod neregulat.

M-am ridicat nedumerita de pe sol ,uitandu-mă in jur . Am început sa pasesc pe pământul rece ,ce-mi dădea fiori numai cand îl atingeam . Am mers tot înainte pana cand din spate o silueta de om a început sa tipe ,pret de o secunda ,dupa care a fugit ,ascunzandu-se in albul pădurii . M-am întors spre acea silueta care dispăruse si am luat-o pe drumul ei dupa care din spatele meu din nou o alta silueta a început sa tipe pret de o secunda.....

Scena asta s-a repet destul de mult timp pana cand am hotărât sa le ignor si sa merg pe drumul care am luat-o prima data.

Pădurea a început sa prindă o culoare din ce in ce mai închisă ,pana cand albul de mai înainte nu se mai distingea deloc ... Acum doar un abis negru imi statea in fata. Rataceam ca un pustnic pe drumuri pustii... Si totusi.. Nu stiam ce caut... Totul părea a fi doar un mister.... O vale pierduta....

Ciudat a fost faptul ca la un moment dat am ajuns la marginea prăpastiei pădurii... Nu stiam ca exista ... Defapt stai .. E o iluzie .. Si stai asa.. De ce gândesc logic ,daca dorm?

Mda.. Ce logica buna nu? ...

Parca ceva mă intriga din spate.... Mă forta sa sar... Dar eu nu vroiam... Vroiam sa plec .. Cand am dat sa mă întorc demonul ,apăruse.

"Ti-a fost dor de mine? " mă întreabă el cu acelasi chip plin de ura ,impingandu-mă in spate...

Am cazut in gol .. Încă imi asteptam sfarsitul ,dar eram in aer... Eram intr-o cădere continuna. Mâinile imi erau sfasiate de aerul tăios ce nici măcar el nu mai tinea cu mine . Rochia alba din carpa a început sa se desprinda usor usor de pe mine.

Acum eram goala complet si încă intr-o cădere ce nu se mai termina...

La un moment dat am zarit un punct negru ce se tot marea pe masura ce eu cadeam...

Cand am ajuns in el ,m-am trezit brusc ,ridicandu-mă si sprijinindu-mă in coate.

Respiratia mea era sacadata ,iar eu puteam simtii cum dare de transpiratie mi se scurg de pe frunte.

Am privit in jur.. Totul era normal.. La geam nu era nimeini.. Ușa încă era închisă ... Si cel mai important e ca Tenn era in sfarsit lângă mine.

Dupa ce m-am calmat ,m-am cocolosit lângă Tenn. El simtind asta s-a întors spre mine ,luandu-mă tandru in brate.

"Imi pare rau ca te-am speriat .. A fost doar o gluma... Chiar nu am vrut sa te supăr!"

Imi spuse el ,tinandu-si in continuare ochii inchisi.

Mă simteam in siguranta ,in bratele lui... Si chiar daca încă eram Putin supărată ,nu puteam sta asa toata seara... Chiar tin la el si nu pot sa ii fac asta .. Si-a cerut scuze... Ce rost mai are supărarea asta?

*Tenn POV*

Regretam faptul ca o speriasem.. Cand am vazut cum se îndepărtează de mine ,ceva din mine parca a plecat .. Ea e îngerul de care am nevoie.. Nu exista cuvinte îndeajuns de frumoase cu care as putea sa o descriu.

Nu exista nimic mai special si frumos decât ea... Doar prezenta ei imi face ziua mai buna...

*

Am adormit la pieptul lui bine lucrat simtindu-mă mai bine ca niciodată . Cred ca si el lafel. .

Am intrat din nou in lumea iluziilor.... Nu stiam cine imi provoacă aceste iluzii..

La un moment dat cineva aparu la geam.. Era demonul care ne privea pe noi doi cu sânge rece.

Se pare ca am gasit vinovatul....

--------

Hei ,guys.. Stiu ca e cam scurt.. Dar nu mai am nici măcar o idee.

si in plus chiar nu stiu când am sa mai am timp sa scriu.. :/

stiu.. Si pe mine ma enervează timpul.....

dar încerc sa va fac fericiti si sa fac (,) capitole mai lungi si mai des....

încerc ,dar nu cred ,ca o sa îmi iasă.....

imi pare rau...

Astept un vot si o perete la acest capitol.. Totusi.

P.S corectez când am timp suficient