Leagănul morții

"Spiritism"

Respiratia mi se ingreunase ,iar suspinele nu evitara si isi facura prezenta din nou... M-am întors cu o miscare lenta ,murind in sinea mea de frica....

Când am privit înainte era o silueta supla de om înalt cu parul carunt .... Era ..

"T...tata? Tu esti?" Il intreb eu ,având un tremurat in voce .

"Da ,sunt eu.. Numai ca nu om ,ci spirit... "

Am dat spre a-l imbratisa ,dar am trecut prin el . Lacrimile incepura sa-mi sadeasca o tristete supla si de neinteles in inima..

"Oh ,stiu ca esti trista de la un timp.. "

"Trista sau infricosata si traumatizata? "

"Da, poate ambele variante... Dar am venit aici doar sa iti transmit anumite chestii.. Nu pot da detalii amanuntite ,caci zeul mă va lua din nou la cer incurand... Demonul este aici de când te-ai născut tu.. Noaptea ii puteam auzi urletele strapungatoare lângă patul tau ,dar când veneam noi .. El dispărea.. Nu avea o forma tocmai puternica.. Putea doar sa fie o umbra vorbitoare ,doar in întuneric... Pe zi ce trece se făcea din ce in ce mai puternic... Atunci când plangeai el era acolo.. Lacrimile tale il hraneau.. Il tineau in viata... Nu aveai cum sa nu plângi in fiecare seara caci strigatele lui asurzitoare... Si toate formele pe care le lua pe un simplu perete ,te speriau... Singurul loc (,) care te calma si îl tinea pe el departe... Era pădurea si leagănul tau.. Nimic din iad nu putea intra aici.. Poate va suna ciudat ,dar acest loc poarta o mantie protectoare in care raul niciodata nu a pus piciorul aici....dar au inceput sa apara din ce in ce mai multi atacatori rupandu-i puritatea.....de la un timp dispăruse si fusese foarte liniste mereu... Când ai împlinit 7 ani a trebuit sa merg la spital cu mama si fratele tau... Iar atunci ne-a apărut el in care doborandu-ne si omorandu-ne in chinuri groaznice... Rămasă singura ,tu nu iti puteai da seama ce era noaptea in jurul tau... Când el defapt prinsese o forma umana cu mult mai puternica decât înainte... Tu nu ai putut vedea ca in fiecare seara era intr-un colt de camera ,uitandu-se la tine si sorbindu-ti fiecare tremur sau miscare gresita.. Te făcea sa plângi mereu chiar daca nu erai treaza... Am putut vedea asta caci eram acolo ,dar sunt intr-o forma slaba si tot ce pot face este sa privesc si rareori sa pot comunica (,) cu lumea reala...Crede-mă nu puteam face nimic ,eram nejudorati.... Dar tu.. Tu esti singura care îl poate opri.. Ai o forta in tine.. De care nu ai mai auzit pana acum si pe care nu ai folosit-o.... E o mostenire de familie.... Ai darul de a "vindeca" demonii ,aducandu-i înapoi la forma de spirit .... Recunosc ,va fi foarte greu sa il invingi ,dar vei reusi..."

"Si... Cum aflu? Adica... Cum pot sa o controlez..? "

"Prin exercitiu... Spiritism.. Invoca demonii ... Apoi încearcă sa le stapanesti mintea si sa ii faci  spirit in mana ta... Fa-i sa pluteasca. Fa-i sa fie la comanda ta ... Odata adusi de tine in forma de spirit ii poti controla.. Cu cat maduni mai multe spirite ,cu atât devii mai puternica in fata lui...  "

"Dar..."

"Trebuie sa plec.. Mă cheamă !. As mai sta dar nu pot.. Mi-e atât de dor de tine.. Promite-mi ca vei fi puternica!"

"Pro...." Am soptit eu ..dar era prea târziu... Tata deja plecase ,iar  lumina alba si pura se stinse lasandu-mă  sa mă rezum doar la razele soarelor schitate printre crengile copacilor...

Am alergat spre casa gandindu-mă la tot ce mi-a zis el... Trebuie sa o fac... Trebuie sa lupt ... Altfel se va termina totul....

Aveam de gând ca diseară sa fac acel ritual de invocare a demonilor... Dar mai întâi trebuia sa aflu care era si cel mai slab ... Nu pot începe din prima cu zei...

Am asteptat toata ziua  cu capul  rezemat pe mana stanga ,privind in gol ,apusul conturat de un contrast incandescent de nuante vii ce vibrau in orizontul sidefiu  parca atintit de o liniste incurabila .

Am decis sa caut prin biblioteca veche de la subsol ce era acolo mai bine de un secol... Poate asta era ceva ereditar ,iar stramosii mei au lăsat ceva in urma...

Am scotocit printre pânzele de păianjen ce erau dantelate pe la fiecare colt de carte ,pana când am gasit-o... Mare si stufoasa cu paginile ingalbenite si uzate ,mirosind a .... Moarte.. Ioi?

"SPIRITISMUS DEMONIUM. "

"Ok..numele asta e mai ciudat decât pare" îmi zic eu cu o voce sarcastica....am urcat scările rasfoind cartea plina de poze si pagini scrise intr-o engleza stearsa..

Pana când am gasit un demon ,foarte ,,inofensiv,,.... Bine bine ,mă inspaimanta ,dar nu aveam de ales... Era printre singurii demoni cu abilitati scăzute ,având o forma umana....

Mi-am luat lumânări parfumate ,faina si tămâie astfel asteptand....

M-am asezat pe podeaua rece ,cu o frica in suflet.. Am început sa rostesc incantatia fără a mai sta pe gânduri... Ultimele cuvinte au fost..

"Daca esti aici ,printre noi ,arata-te ! "

Dintr-o data lumânările se stinsera si totul reveni intr-o bezna totala . Mi-am luat lanterna ,aprinzand-o de graba. In jurul meu nu era nimic...  Pana când din spatele meu o voce groasa si sfidatoare isi facu simtita prezenta

"Măi măi măi ,nu stiam ca (,) copii încă nu au trecut la somnic. Ce s-a întâmplat? Vrei putina joaca? "

Am început sa mă indepartez cu spatele încercând a-mi face teama sa dispara...

"Nu mie frica de tine" m-am rastit eu oprindu-mă.

Simteam cum o energie îmi inunda fiecare celula din corp facandu-mă sa cred (,) ca pot face orice.. M-am apropiat de el ,iar in palma mea un fir albastru de lumina răsări . Am închis ochii si mi-am imaginat ca nu a fost niciodata aici ,ca din nou sunt singura intr-o camera pustie si uitata de lume ,ca nimănui nu-i pasa de o simpla persoana depresiva.

Dupa câteva secunde mi-am deschis ochii iar in fata mea... Nu mai era nimeni... Mi-am privit atent palmele si am putut observa doar un nor alb sidefiu ce plutea in mana mea .... I-am dat drumul in aer ,jucandu-mă copilareste.

Acea luminita dintr-o data se strecura pe perete devenind doar o umbra pierduta.... Aveam pentru prima data încredere ... Încrederea de care aveam nevoie.. Încrederea cu ajutorul căreia voi reusi.

——-

Hello, scuze ca nu am postat dar am avut teze ,teste ,scoală ,concursuri , sala ,probleme etc..

Sper sa nu va suparati dar chiar nu am avut timp...

Si nu nu o sa sterg cartea si o sa o termin de dragul vostru ::).. Nu vreau sa va dezamagesc.. Dar nici voi nu mă dezamagiti pe mine lasandu-mi cartea...

Astept un vot si un comentariu la acest capitol.

Ly ❤❤

Si sper sa fiti lafel de multi ca înainte... Sper sa nu fie doar 2-3 lecturi :)).

Pup❤❤

P.s corectez când am suficient timp.