Leagănul morții

"Suferință"

Nu puteam sa il vad.. Pentru ca deja eram pe alta lume.

Dar am simtit din nou acel fior ce îmi făcea pielea de găină. Il simteam mai aprig ca niciodată.

Parca as fi fost pe timp de război ... Războiul crunt in care voi muri sau voi trai in continuare aceeasi poveste terifianta.. De data asta nu vedeam nimic.. Imi apărea doar imaginea leaganului ce sta atârnat de acelasi copac ,in acelasi loc... Dar nu dupa mult timp am putut auzi niste fosnete din cealaltă parte ...

Era un om înalt cu parul negru ce cara un copil in brate. Cand a ajuns in dreptul leaganului a pus copilul cu mare grija ,ca nu cumva sa cada. Era o fetita dulce cu ochi albăstrii ,degetele micute ,îmbrăcată cu o rochita rosie si colanti negri pe dedesupt ,asortate cu niste pantofiori negri . Avea parul dezordonat si scurt , prins in toate directiile cu , clamite roz ,rosii si galbene. Zâmbetul ei te făcea sa tresari de fericire. Era o copila foarte simpatica ce ti-ar fi atras atenția de prima data când o zăreai .

Tatăl statea in fata ei ,lasandu-si toata greutatea pe vârfuri si punandu-se usor usor pe sezuta. O privea suav ,cu mila in ochi . Parca ar fi vrut sa ii zica ceva ,dar cineva il oprea. Mă simteam confuza ,caci nu stiam ce era acest peisaj abstract... De neinteles.

Ce cautam aici? Nu cunosteam pe nimeni..

La un moment dat tatăl ,stand la fel de neclintit ca înainte ,a început sa verse lacrimi amare ce cadeau încetul cu încetul pe solul de o culoare profunda de negru.

Din spatele lui aparu o femeie îmbrăcată intr-o rochie alba gaurita si insangerata . Capul il avea aplecat Putin spre sol ,parul ei negru ii venea direct pe ochii nevazuti de nimeni . Pielea ii era crapata pana la oase ,având o culoare vinetie-galbuie . Statea cu picioare fixate in pământ ,privindu-l pe tata ,dar in acelasi timp privind si pământul..

La un moment dat un urlet de jale se auzi din gura femei ,care acum isi ridica (,) capul .

"Nuuuu" striga ea tinandu-si gura la maxim cascata. Bratele ei se altoira in fata arătând spre fata si... Parca vrand a o lua cu ea. Tatăl era in aceeasi pozitie ,varsand lacrimi amare ,cu acelasi zâmbet dulce si totusi ciudat pe fata.

Nu îmi puteam da seama încă... De ce tot sunt aici? Ce înseamnă toate chestiile astea?

Parca as fi intr-o călătorie astrala in fiecare zi .

Dintr-o data fetita începu sa se schimbe. Parul ei blond si scurt deveni lung si alb spre gri. Fata i se zbarcii total ,iar printre acele incretituri puteai observa mici pete de sânge ce vroiau din ce in ce mai tare sa iasă la suprafata. Mâinile si picioarele ei firave incepura sa devina din ce in ce mai slabe ,prinzând o culoare vinetie -galbuie închisă. Ochii ei... Din acel albastru intens de o frumusete rara ,acum disparu lafel de repede cum apăruse ,lăsând doar un gol alb in ochii ei firavi ce începeau sa se dilate.

De fiecare data cand (,) clipeam fetita începea sa se transforme din ce in ce mai mult ,lăsând o femeie mutilata parca de soarta ,in urma ,pe leagăn.

Din misterioasa fetita ,cu plete blonde si ochi albaștrii ,se arata o fiinta moarta si plina de riduri.

Mama tipa din ce in ce mai tare . Dar... Începu si ea sa se schimbe.

S-a pus franta la sol ,in genunchi ,cu mâinile in par tipand spre cer. Fata ei începea sa reintinereasca . Pielea ei prinsese culoare din nou . Parul ei avea o nuanta de negru cum rar mai vezi.