Leagănul morții

"Reîntoarcerea"

Situatia era prea depasita pentru mine. Totul a luat-o razna . Mă gândeam la toate variantele posibile si imposibile in care as putea sa mor.

Pe materialul negru ce mi-l pusese la gura ,apăsând strâns puteam simti un miros ruginit si inecacios ce ma făcea sa adorm . Puteam sa îmi fac rugăciunea si totul era complet.

In acele clipe presimteam ca ceva groaznic se va întâmpla ,dar.... Dintr-o data simteam ca ma prabusesc la pământ ,deasupra tipului misterios. Dupa câteva secunde de holbat spre cer mi-am dat seama ca încă sunt pe jos in mijlocul trotuarului ciudat de pustiu. M-am uitat la tip îngrozită . Era un pachet de muschi ,cu o masca tip soseta neagra pe fata . In fata capului sau doua picioare ferme de femeie rasarira încurajator . Era Kelly.

"Ai avut noroc ,caci altfel iti făcea felul .. Da ,da iti zic . " zise ea dand din deget in fata si in spate ,vrand sa para genul ala de persoana responsabila si atot-stiutoare.

Eu repezindu-mă spre ea pe lângă tipul ciudat ce zăcea încă prabusit la pământ ,am prins-o pe Kelly intr-o imbratisare puternica ce emana pe deoparte disperare ,iar pe cealaltă parte o bucurie ce nu poate fi descrisa in cuvinte.

"O...kay .. Am inteles ca esti fericita ,dar ..te rog acum ai putea sa-mi dai drumul? Nu mai am aer. Te rog? "

"Bine ,bine.. Dar.. O mica intrebare.. Ce i-ai facut tipului? " o întreb eu părând ingandurata.

"Oh nimic important ... I-am oprit circulatia sângelui... Daca vrei sa o spui frumos....daca nu ... Mai pe scurt.. L-am sugrumat in mâinile mele."

Chestia asta ma puse pe gânduri. De cand stie Kelly sa sugrume oameni? De ce eu nu stiam asta? ... Iarasi acelasi sir de întrebări penibile fără raspuns... Sau.. Poate ca au un raspuns ,dar care trebuie căutat prin alte locuri.

I-am multumit pentru a nu stiu cata oara lui Kelly dupa care am trecut la lucruri mai serioase.

"Si.. Ce s-ar presupune ca ar trebui sa facem cu debilul asta? "

"Sunam la politie? Sau ..oh ,defapt politia e peste drum ."

"Eu as zice ca ar trebui sa ii vedem si fata ... Daca tot l-am omorât ce mai avem de pierdut? "

Am dat din umeri nepăsătoare apropiindu-mă de corpul mort al bărbatului întins pe asfalt. Mana imi tremura cu fiecare moment in care ma apropiam de el . Mi-am pus usor mana pe materialul catifelat ce ii acoperea chipul,trăgând de el in sus . Cand i-am vazut chipul ,am rămas statuie .

Era chipul tatei .. Era leid el ,desi cu mult mai tânăr. Văzusem cu ceva timp in urma pozele tatei de cand era adolescent si cele de cand a fost absolvent la facultate.

Am pasit înapoi terifiata de acest om . Kelly fu Putin mirata vazandu-mă atat de speriata .

"S-a întâmplat ceva? Esti ok? " se apropie ea de mine cu o durere ce i se putea citi in ochii negrii ca un abis întunecat .

In acel moment bărbatul isi deschise ochii si schita un zâmbet melancolic pe fata . Am început sa inspir si sa expir din ce in ce mai mult aer . Am intrat intr-o hiperventilatie de neoprit . Am luat-o la fuga pe trotuar nepasandu-mi de nimic si varsand lacrimi amare ce mi se prelingeau pe obraji ,lasandu-se pe drumul agoniei mele. Puteam auzii tipetele lui Kelly din spate ,dar... Nu mi-a pasat. Nu mai puteam suporta atâtea întâmplări nefericite intr-o singura zi. Mai întâi biletul ,apoi Tenn ,apoi asta.. Pe bune ? Din viata mea posedata de demoni ,a devenit una mai ceva ca in The Fast and Furios.

Am alergat pana acasa ,neuitandu-mă in spate pentru a nu suferi mai mult . Ajungând acasa mai întâi am încuiat ușa pentru ca nu cumva cineva sa isi faca prezenta nedorita.

M-am trântit in genunchi sprijinindu-mă de ușă ,incrucisandu-mi mâinile usuraata si Putin frustrata.

Oficial nimic nu mai avea sens . Nu ca pana acum ar fi avut ,dar totusi era o fărâmă de adevăr pe acolo pe undeva. Dar acum... Nu mai e nimic. Am pierdut orice legatura cu realitatea. Bun venit in lumea mea anormala ,plina de întâmplări stranii,ciudatenii de tot felul si chestii amoroase fără sens. Halal viata.

Nu am mai rezistat. Am izbucnit intr-un plans haotic de neoprit. Mă simteam mai rau decât m-am simtit cand era demonul prezent. Imi era frica de ceea ce ar putea sa se întâmple de acum încolo. Imi era frica ... Ca nu cumva.. Lumea de dincolo sa castige bătălia impotriva mea. A familiei mele ce acum călătorea prin alte lumi nestiute si nevăzute de mine.

Halal zi ,halal noapte o sa am. Nimic nu va mai fi lafel fără cineva care sa mă imbratiseze cand am nevoie ..

Am zacut ore in sir in pragul usii plângând si am lăsat seara si demonii sa pună stăpânire pe casa mea.

In câteva momente un aer sinistru imi inunda narile si acel fior de alta data revenii ,doar ...ca era mult mai puternic. Dintr-o data o voce asurzitoare imi acoperii urechile.

"Stiam eu ca ti-a fost dor de mine!"

---------------------------------------

Hello guys... Sper ca nu v-am plictisit.

SCUZE SCUZE DE INTARZIERE.

Am avut probleme cu netu -.- off..

Si scoala pana mea... Pffff......

Am facut acest capitol cam scurt caci nu am avut prea multe idei ,dar promit ca data viitoare va fi mai lung.

Astept o părere si un vot la acest capitol.

P.s corectez când am suficient timp.