Capitolul 5

2.3K 147 9
                                    

“Sa nu-i spui nimic de noi.” A soptit Harry dur spre mine, mana lui prinzandu-ma strans de cot. M-a fortat sa ma uit la el, si fata lui era teribil de serioasa. “Daca o faci…” A dat din cap spre Louis, care si-a ridicat pistolul de argint neglijent, invartindu-l pe degete. Louis se uita la mine cu o seriozitate complet solemna; asta nu era o gluma. “Arma aia are amortizor. Daca tragem, n-o sa auda nimeni. Intelegi?”

“Ce vrei sa spui?” Am intrebat incet.

“O sa impuscam barbatul ala.” A spus Harry. “O sa fie mort daca iti deschizi gura aia si o sa spui ceva stupid.”

Fata mi s-a albit la gandul ca Harry sa omoare pe cineva nevinovat. M-am uitat la el ingrozita, intrebandu-ma daca chiar ar face-o. Dar ar face-o – vedeam in ochii lui.

“Bine.” Am murmurat, tragandu-mi mana din stransoarea lui si ducandu-ma spre usa. Toata lumea se agita, schimbandu-si pozitiile. Am deschis usa incet, vazand proprietarul acolo cu o roba de un negru albastrui; parul lui era ud fleasca probabil pentru ca a facut un dus, si ochelarii lui grosi straluceau putin cand se uita la mine, impingandu-i mai sus pe nas.

“E totul okay aici?” A intrebat. Mereu avea o personalitate foarte bagacioasa, si mereu puteam sa jur ca e interesat de Perrie. E de varsta mijlocie, un barbat singur care are ca familie doua pisici. Dar desi e un barbat singur, e foarte, foarte zgarcit cu banii.

“Totul e in regula.” I-am spus, vocea mea inseland, ascunzand frica evidenta. “Doar avem niste oameni in vizita.”

“Oameni?” S-a miscat putin ca sa se uite peste umarul meu, dar i-am blocat privirea.

“Da, imi pare rau de deranj.”

“Am primit o groaza de plangeri.” Mi-a spus, ridicandu-si o spranceana. “Pot sa vorbesc putin cu musafirii tai?”

Nu sunt musafirii mei…

“Totul e bine.” Am insistat. “ei doar – “

Si-a ridicat mana si a spus, “Detin locul asta, Claire. Cred ca ar fi cel mai bine pentru tine daca m-ai lasa pe mine sa controlez oamenii in apartamentele mele.” Ochii lui se uitau in ai mei, si am oftat inainte sa ma dau intr-o parte.

“Bine.” Am deschis usa mai mult pentru el, si el a trecut pe langa mine. Ii simteam mirosul samponului masculin, si s-a dus dupa mine prin apartament. Am tinut usa deschisa in spatele nostru in timp ce m-am dus in spatele meu, ochindu-i pe toti. Niall si Zayn stateau calmi pe canapea; Harry tinea telecomanda, in timp ce statea pe fotoliu, si Louis, Eleanor, Perrie, Fran si Liam stateau la masa din bucatarie.

“Eu sunt Walter.” Proprietarul le-a spus tuturor. “Eu detin apartamentele astea. Niste oameni s-au plans din cauza nivelului galagiei de aici, si as aprecia daca l-ati tine mai jos.”

“Ne pare rau.” A vorbit Liam, chiar sunand ca vrea sa isi ceara scuze. “N-o sa se intample din nou.”

“Ar fi bine sa nu se mai intample din nou.” I-a spus Walter. “Daca se mai intample, o sa plecati toti. Nu ma pun cu – “

“ – deja ti-am spus ca n-o sa se intample din nou.” Harry l-a intrerupt putin cam dur, ochii lui verzi ingustandu-se si uitandu-se la Walter. Stiam ca lui Harry nu ii placea ca oamenii sa ii spuna ce sa faca, sau sa il ameninte.

Walter parea putin luat prin surprindere de tonul lui Harry, si si-a dat ochelarii jos pentru un moment, ochii lui chiorandu-se spre Harry, de parca incerca sa isi dea seama ce era el. “Ma scuzi?”

“Nu trebuie sa te repeti ca sa intelegem.”

Am decis sa intervin rapid. “Uh, Harry are o …durere majora de masea. E putin morocanos.” Am simtit ochii lui Harry pe mine, dar i-am prins umarul lui Walter si am inceput sa il conduc spre usa. “Chiar ne pare rau de deranj. N-o sa se intample din nou.”

UnstableUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum