Unstable

Capitolul 7

“Esti bolnav?”

“Nu, nu sunt bolnav.”

Harry statea pe canapea, frecandu-si tamplele. Nu avea tricoul pe el, atarna pe partea cealalta a canapelei, iar el era doar in blugii lui negri. Nu l-am intrebat de ce nu purta un tricou, dar Harry nu era in toanele lui in ultimul timp.

Harry pe care il stiam eu era tafnos, mortal, si desigur, intimidant ca naiba. Era nerabdator, si nu ezita sa-i arate cuiva ca el avea puterea.

Harry pe care il vedeam acum era un barbat foarte stresat. Mai izbucnea aici si acolo, dar mintea parea ca ii e ocupata cu altceva. Nu aveam de gand sa ma plang, dar Harry mereu avea avantaje sexuale asupra mea in Londra – acum nu era nimic.

Parea ca Harry se gandea la ceva non-stop. Mereu se incrunta ingandurat, si isi freca tamplele de parca il durea capul. Si fata lui parea…externuata. Chiar avea cearcane sub ochi si parul lui era pieptanat si nu ii venea in fata, buclele fiind date pe spate.

Am oftat si am mers in fata lui, punandu-mi mana pe fruntea lui. A reactionat imediat, mana lui prinzandu-mi incheietura si oprindu-ma.

“Ce dracu faci?” Ochii lui au stralucit in ai mei.

“Iti iau temperatura.”

“De ce?”

“Sa vad daca ai febra sau nu.”

Harry mi-a eliberat incheietura incruntandu-se, scuturandu-si capul. “Nu am febra.”

“Atunci ce s-a intamplat?”

“Nu e treaba ta.” Si-a pus mainile lui mari una langa alta si se uita in podea, lingandu-si buzele. Sprancenele i s-au unit fiind concentrat din nou, si eu mi-am inabusit un chicot. Pentru mine, arata de parca era constipat sau ceva.

“Cum spui cand imprumuti bani unui bison?” Am intrebat, asezandu-ma langa Harry. Am asteptat un moment pana cand si-a intors lent capul ca sa se uite la mine. Expresia lui era de necitit. “Harry, ar trebui sa ghicesti.”

Harry mi-a dat o privire exasperate asa ca am raspuns pentru el “Un buffaloan! Te-ai prins?” Am zambit putin, incercand sa obtin orice fel de reactie de la el.

Dar el doar a oftat lung, trecandu-si mainile prin par si rezemandu-se cu spatele de canapea. Si-a pus glezna pe genunchi, dand din picior si a inceput din nou sa se gandeasca.

“De ce l-a mancat 6 pe 7?”

“La naiba, Claire” A raspuns Harry “Asta-i cea mai veche gluma.”

“Deci care e?” Am zambit la el, ignorandu-i enervarea evidenta care radia din el.

“E cea mai stupida gluma.” A raspuns Harry, intorcandu-se ca sa imi dea o privire fixa. “Acum taci dracu din gura si lasa-ma sa ma gandesc.”

Am tacut la tonul lui dur, iar sentimentul ca eram ranita imi aparea in stomac. In orice caz, eram determinata sa nu ma dau batuta. Mai aveam una sub maneca.

“Voiam sa iti spun o gluma despre amnezie, dar am uitat-o.” I-am spus lui Harry, dandu-mi o suvita de par de pe fata. Ochii lui i-au intalnit pe ai mei din nou; eu ii zambeam iar el arata de parca era satul.

“Asta e.” A murmurat. “In genunchi.”

“Ce?”

“Pune-te dracu in genunchi. Aici.” Arata intre picioarele lui, si ochii mi s-au marit cand si-a desfacut fermoarul de la blugi.

“S-stai, ce incerci sa faci?” M-am balbait putin, imbujorandu-ma, zambetul disparandu-i cand i-am intalnit privirea.

Ranjea la mine acum, cu pantalonii desfacuti. S-a ridicat putin ca sa isi aduca blugii la glezne, iesind din ei si dandu-i la o parte. Ochii mei s-au concentrat pe fata lui, refuzand sa ma uit in jos la boxerii lui negri. S-a asezat la loc, cu picioarele desfacute, ochii lui neparasindu-i niciodata pe ai mei.