"Harry!"
Vocea lui Claire era stridenta si disperata, linistita si dureroasa, si rasuna prin fiecare perete din jurul meu.
Alergam – habar nu aveam unde ma duceam, pentru ca peretii din jurul meu pareau ca sunt facuti complet din oglinzi. Asa ca oriunde ma uitam, in fiecare colt, ma vedeam pe mine holbandu-ma la reflexia mea.
"Harry!" Vocea ei a fost mai puternica de data asta, trecuta de punctul disperarii. Era un bocet, care suna ca un animal ranit.
Nu stiam cat de mult am alergat, dar picioarele nu imi oboseau, si nu m-am oprit din cautat. Ii puteam auzi tipetele si scancetele, sunetele moi pe care le scotea cand se lupta.
Si ma supara.
Oricine ii facea asta acum o sa moara. Aveam sa ma asigur de asta.
"Asteapta Claire." Am murmurat pentru mine, incruntandu-ma cand aproape m-am lovit de reflexia mea. Am injurat, strangandu-mi palmele in pumni. "La dracu!" Mi-am tras pumnul inapoi si mi-am lovit reflexia, vazand oglinda spargandu-se in o mie de cioburi micute de sticla. Cateva mi-au intrat in piele, mudarindu-mi incheietura, dar nu ma durea deloc.
"Unde dracu esti!" Am tipat, vocea mea rasunand ca un tunet in jurul meu. Apoi m-am intalnit cu o liniste stranie, si pentru un motiv, m-a facut sa alerg din nou.
Nu imi placea linistea.
Linistea nu era buna.
"Claire." Am murmurat pentru mine in timp ce alergam. Nu stiam unde naiba ma duc – nu ii mai auzeam vocea.
Dar trebuia sa o gasesc.
"O sa te gasesc." Am spus determinat. "O sa te gasesc. Nu-ti fa griji – vin imediat."
"Claire." Am tipat din nou, oprindu-ma dintr-o data. Speram sa ma auda si sa imi trimita un fel de semnal, ceva sa ma faca sa continui. Nu aveam habar unde era acum fara vocea ei; eram pierdut fara ea.
"La dracu." Am mormait, facand un pas mare. Linistea ma imprejmuia, aproape rasunand. Am fugit salbatic, nevazand nimic, cand linistea a devenit prea tare, si habar nu aveam unde dracu ma duceam.
Asa ca am fugit intr-una din reflexiile mele, fruntea mea lovindu-se de oglinda dura si sfaramand acea parte. Am suierat tare si mi-am retras capul; pentru un moment, nu puteam sa gandesc. Intreaga minte mi s-a golit cand am simtit durerea, dar am fortat-o in fundul mintii mele si m-am concentrat la Claire.
"Harry." Vocea ei era mult mai slaba, mai joasa, desi suna mult mai aproape. "Sunt aici."
Simteam sangele curgandu-mi pe frunte dar l-am ignorat cu usurinta. Tot ce trebuia sa fac era sa ignor durerea – era aproape inexistenta pentru mine acum. Fugeam ca un nebun din nou, desi incercam sa imi evit propria mea reflexie, cand totul a devenit negru.
La dracu.
Asta nu ajuta deloc.
Intunericul nu ma sperie, asa ca am continuat sa fug, desi nu eram prea incantat de ideea ca puteam sa lovesc alta oglinda. Dar mi-am amintit de vocea disperata a lui Claire si stiam ca trebuia sa o gasesc – ceva i se intampla. Mi-am scrasnit dintii si am ignorat totul dn jurul meu, miscandu-ma lin si normal prin intunericul din jurul meu. Socant, nu am lovit nicio oglinda, si cand ma miscam, simteam ca mergeam prin aer. De parca eram intr-o camera goala, cu aer rece, aproape inghetat in jur.
"La naiba." Am murmurat si am inceput sa alerg mai repede, increderea mea explozand. "unde naiba esti?"
Cautam prin intuneric, dar era imposibil sa vad ceva.
CITEȘTI
Unstable
Фанфик"Ai uitat cui ii apartii, Claire?" I-am simtit buzele atingandu-mi obrazul, si mi-am muscat buza inferioara la intrebarea lui. "Sau trebuie sa iti reamintesc din nou?" Puteam simti un ranjet in vocea lui cand degetele lui s-au avantat asupra formelo...
