Unstable

Capitolul 13

"Nu e mama ta." A raspuns Gemma repede, vocea ei fiind ascutita si dura. A luat rama fotografiei din mainile lui Harry si se uita la ea, maxilarul inclestandu-i-se. "Nu poate fi mama ta."

"De ce nu?" A tipat Harry inapoi, ridicandu-si si el vocea.

"Pentru ca daca ea e mama ta, inseamna ca tu esti fratele meu." Gemma il privea pe Harry cu atentie. "Si daca aveam un frate, mama mi-ar fi spus." A vorbit incet, de parca vorbea cu un copil, si stiam ca asta era o greseala imensa. Harry ura sa i se vorbeasca asa. "Nu ar fi ascuns ceva atat de important de mine."

"Spune-mi numele ei."

"Scuza-ma?"

"Spune-mi numele mamei tale." A repetat Harry rar, batjocorind-o, exact cum a facut ea mai devreme. Simteam ca era iritat, doar dupa cum aratau umerii lui – tensionati si incordati.

"Numele ei era Ana Cox." A raspuns Gemma, ridicandu-si o spranceana. "Iti suna cunoscut?" Vocea ei era nesigura.

"La dracu." Harry a spus dintr-o data pe sub nas, strangandu-si pumnii. A oftat tremurand si s-a intors, uitandu-se in jos. Eu m-am miscat pe canapea, nestiind daca ar trebui sa intervin sau nu. "La dracu."

"Ce?" A intrebat Gemma. "Ce s-a intamplat?"

"Cati ani ai?" A intrebat Harry, dintr-o data tacut.

"19."

"La dracu." A spus Harry din nou, si-a tras nasul, uitandu-se inapoi la Gemma, care se uita sceptic la el.

"Imi spui si mie te rog ce incerci sa zici?"

"Femeia din poza," a spus Harry "e mama mea."

"Okay, cine dracu esti?" A intrebat Gemma, vocea ei fiind iritata din nou. Tinea rama fotografiei aproape protectiv la piept, ochii fiindu-i mariti si uitandu-se din nou la Harry.

"Asta nu e treaba ta." Harry in sfarsit s-a saturat de vocea ei, si voiam sa imi acopar ochii cand a facut un pas spre Gemma. Dar in loc sa stau acolo, m-am ridicat si l-am prins pe Harry de cot, atragandu-i atentia. I-am prins strans cotul, trecand usor cu degetele pe antebrat incercand s ail calmez. Si socant, a mers – putin. Umerii lui s-au relaxat si a oftat incet, intorcandu-si atentia inapoi spre Gemma. Simteam muschii externuati ai lui Harry relaxandu-se sub atingerea mea.

"Iti dau 10 secunde sa imi spui cine esti." A spus Gemma din nou, vocea ei fiind amenintatoare. "Sau o sa iti cer sa pleci." Nu s-a uitat la mine; se uita la Harry.

"Crezi ca o sa te ascult?"

Si atunci Harry a iesit de sub control.

M-a impins ferm si s-a dus spre Gemma, care acum tinea fotografia ca un scut sau ceva. Ochii ii erau mariti si plini de frica, uitandu-se la Harry ca la un animal periculos.

"Habar nu ai cine dracu sunt eu." A mormait Harry, vocea lui intunecata dominand aerul din jurul nostru. "Habar nu ai ce am facut, sau prin ce am trecut. Habar nu ai, nu-i asa?" S-a oprit cu un chicot dispretuitor. "Lasa-ma sa-ti spun ceva – ea era mama mea inainte ca tu macar sa gandesti, ai inteles? Asa ca sa nu stai aici si sa pretinzi ca stii cine dracu sunt, pentru ca nu trebuie sa iti spun nimic despre mine."

"Eu-"

"-N-o sa-ti spun totul despre mine. Nu trebuie sa dovedesc ca femeia aia e mama mea." Harry a intrerupt-o, intinzandu-si gatul ca sa se uite la ea. Nu ii puteam vedea fata, pentru ca era cu spatele la mine, dar imi puteam imagina cum arata.

Mortala.

Desfranata.

Instabila.

"Uite." A spus Gemma tremurand, vocea fiind mai joasa decat am auzit-o vreodata, "Eu doar... habar n-am ce se intampla aici, ok? Abia te-am gasit aici, si spui ca mama mea e mama ta – nu stiu nimic."