Unstable

Capitolul 8

"Nu pot sa cred." Am spus cand mi-am intins picioarele goale pe pajiste, miscandu-mi degetele. "Chiar e soare."

"Si nu e niciun semn de furtuna." A adaugat Fran langa mine. Avea ochelarii de soare la ochi si parul ei, care a crescut si ii atingea acum umerii, ii era prins intr-o coada intr-o parte, lasandu-l pe umarul ei drept. Purta un costum de baie roz cu alb dintr-o piesa.

"Mereu parea ca e innorat in Londra." A spus Eleanor langa mine. Parul ei castaniu era prins intr-o coada de cal inalta, si si ea purta ochelari de soare. Se vedea ca avea mult fond de ten pe fata ca sa ii ascunda cicatricea de pe obraz; nu se vedea decat daca te uitai cu atentie. Dar sincer nu credeam ca o facea mai urata sau ceva - era doar un semn. Avea un costum de baie din doua piese de un albastru deschis, care ii arata picioarele lungi si subtiri si silueta.

Eu, pe de alta parte, aveam un costum de baie din doua piese desi purtam niste pantaloni scurti peste coapse. Nu voiam sa imi arat coapsele, pentru ca credeam ca sunt groase, asa ca le-am ascuns bine cu pantalonii astia. Costumul meu de baie era simplu - negru, iar pantalonii erau de un verde deschis.

"Ai destula crema de protectie solara?" Am intrebat-o pe Fran.

Fran avea o piele alba, delicata. Nu stiam multe despre Eleanor, dar parea ca stia ce face. Fran, pe de alta parte, a fost nascuta si crescuta in Londra, deci abia a avut parte de o zi insorita.

A aprobat din cap in raspuns, cu ochii inchisi, si eu mi-am odihnit capul pe scaun.

Zona cu piscina arata destul de bine pentru ca nu erau asa multi oameni aici. Era o familie pe partea cealalta a piscinei, cu doi copii, mai erau niste copii in apa, dar in cea mai mare parte, era destul de goala. Piscina era mare - avea 3 metri si jumatate adancime si avea doua trambuline; una era joasa si aproape de pamant, si cealalta era mult, mult mai inalta. Avea si o scara pe care trebuia sa te urci ca sa ajungi la ea.

M-am deschis ochii si am vazut doi baieti, in jur de 10-12 ani, incercand sa-l convinga pe altul sa se urce pe cea inalta.

Ma simteam foarte bine - incantata sa simt soarele pe piele. Niciodata n-am stiut cat de palida aratam pana cand am iesit la soare.

A trebuit sa-l intrebam pe Louis daca puteam sa ne ducem acolo, pentru ca Harry vorbea la telefon de 45 de minute. Ne-am dat seama ca nu avea sa inchida in curand, asa ca l-am intrebat pe Louis si el surprinzator n-a avut nimic de obiectat. Bineinteles ca parea putin ocupat in acel moment, atentia fiindu-i spre altceva, dar eram dornice sa iesim afara incat nu l-am mai asteptat sa se razgandeasca. Perrie inca era in apartament - se simtea rau in ultimul timp, si a dormit mult ca sa se faca mai bine. Am vrut sa o ducem sa o vada un doctor, dar intr-un mod ciudat a refuzat.

Baiatul in sfarsit l-a convins pe celalalt sa se urce. Eu m-am uitat la el, ridicandu-ma putin cand mi-am dat seama ca zambeam. Saracul baietel, evident ca era agitat; imediat ce a ajuns sus, s-a uitat peste margine si i s-au marit ochii. Ii puteam citi expresia cu usurinta. Se gandea in-ce-naiba-m-am-bagat?

"Nu sta acolo." Prietenul lui, care statea cu alti doi baieti, radeau de teama lui. "Sari!"

A continuat sa se holbeze peste margine, picioarele lui refuzand sa se miste. A facut cativa pasi micuti spre margine, si s-a dat inapoi imediat. Am crezut ca o sa coboare, inainte sa ia o gura mare de aer.

"Priviti asta, baieti." A strigat inainte sa sara de pe trambulina, care s-a indoit usor din cauza greutatii lui si l-a ridicat mai sus. Apoi a fost aruncat de pe ea, arterizand intr-un mod nu prea elegant in apa, corpul fiindu-i ghiulea.

M-am dat inapoi pe spate cand i-am auzit pe toti sarind in apa ca sa vorbeasca cu el. Baietii sunt baieti - mereu se vor provoca unul pe altul sa iasa din zona de comfort si sa faca ceva stupid sau ciudat. Trebuia sa fie o chestie de mandrie. Daca Eleanor mi-ar fi spus acum sa ma duc acolo, i-as fi spus imediat ca nu se va intampla niciodata.