"Harry."
Ana i-a scuturat umarul fiului ei in intuneric, observandu-i ochii de jad deschizandu-se.
"Mami?"
"Asculta, asculta-ma cu atentie." Vocea ei era frenetica si grabita – opusul calmului.
Harry privrea tinuta mamei lui; o haina lunga si neagra.
"Ce se intampla?" A intrebat Harry in timp ce isi freca ochii, ridicandu-se in patul lui.
"Nu, stai acolo." A spus Ana, asezandu-se pe marginea patului. Deja avea ochii inlacrimati doar privindu-si fiul, stiind ca e ultima oara. "Trebuie sa iti spun ceva."
Harry a simtit imediat ca ceva s-a intamplat; era ceva diferit cu mama lui. Ochii ei pareau ametiti, aproape speriati, si pareau luciosi. Era pe cale sa planga? Harry ura cand mama lui plangea. Nu se simtea bine.
"Maine o sa se schimbe lucrurile pe aici." A soptit, buza inferioara tremurandu-i cand a realizat cate se vor schimba. "Viata ta se va schimba complet."
"De ce?"
Si-a sters ochiul tremurand, oftand. Trebuia sa faca asta.
Era ultima ei sansa.
"Totul o sa se schimbe." A spus incet, uitandu-se adanc in ochii lui care aratau ca ai iei. S-a intins si a prins umerii fiului ei, simtind cat de mult a crescut. Nu o sa il vada niciodata devenind un adult; nu o sa il vada niciodata iesind la o intalnire cu o fata; nu o sa il vada niciodata complet matur in barbatul care trebuie sa devina.
"Ce vrei sa spui?" Harry a raspuns inect, nestiind ce sa gandeasca. Statura lui obosita se trezea imediat la privirea ametita a mamei lui.
"Asculta-ma." A spus, atragandu-i din nou atentia. "Si te rog, asculta-ma cu atentie." A luat o gura de aer tremurand, neputand sa se abtina, dandu-i o bucla maro de pe frunte, intinzand-o si trecandu-si degetul pe obrazul lui moale.
Era asa frumos.
"Indiferent de cat de mult se vor schimba lucrurile," a soptit, "Sa nu uiti niciodata cine esti."
"De ce imi spui asta?"
Ana a simtit telefonul vibrand in buzunar; momentul s-a terminat.
Era timpul sa plece.
"Te iubesc." Nu avea timp sa ii raspunda la intrebare, si apoi a inceput sa simta lacrimile reci curgandu-i pe obraji. A reusit sa tina un suspin in ea si a zambit cu durere spre el, aplecandu-se pentru a-l saruta pe frunte "Te iubesc atat de mult."
"Unde te duci? Mami?" El a intrebat repede cand s-a ridicat din pat.
"Stai in pat." I-a spus hotarata. "Culca-te la loc, ok?" Si-a acoperit gura cand a vazut forma lui mai mica bagandu-se inapoi in pat, parand ca se amesteca cu figura intunericului.
Din toata durerea pe care a indurat-o – de fiecare data cand a fost lovita de Daryl, cand a nascut, din toate durerile emotionale, asta era cea mai mare durere de care a avut parte toata viata ei.
Sa isi ia adio, stiind in ce lume il lasa.
Era cel mai greu lucru pe care l-a facut.
Dar trebuia sa o faca.
A iesit pe usa, lasand suspinul infundat la iveala pana cand a vazut forma mare asteptand-o la cativa pasi.
Daryl.
CITEȘTI
Unstable
Fanfiction"Ai uitat cui ii apartii, Claire?" I-am simtit buzele atingandu-mi obrazul, si mi-am muscat buza inferioara la intrebarea lui. "Sau trebuie sa iti reamintesc din nou?" Puteam simti un ranjet in vocea lui cand degetele lui s-au avantat asupra formelo...
