O viata cat se poate de ok

capitolul 8

Peste cateva luni

Mai sunt doar 2 saptamani si fac nunta cu Damian. Ne-am inteles bine pana acum. Poate si pentru ca a fost mai mult plecat la birou. Totusi m-a scos si de cateva ori in oras si e chiar dragut, dar il consider mai mult ca un tata.
Cu Ana am tinut legatura aproape in fiecare zi. Se intelege super bine cu iubitul ei si vor chiar sa se casatoreasca, dar doar alaturi de familie, asa ca si-a cerut scuze ca nu sunt invitata desi ea ar fi vrut. Nasul lor e cam dur daca a solicitat sa fie doar rudele mirilori si nasi, fara prieteni. Dar mna nu am cum sa o judec, asa o sa fie si nunta mea desi eu voiam un ca in povesti in aer liber cu multi oameni.
Despre mama nu am mai auzit nimic si nici nu m-a interesat. Din greseala trecand pe langa bucatarie intr-o seara am aflat ca Damian o cunoaste pe mama de 20 de ani, dar a fost din greseala si oricum nu ma intereseaza.
Azi de diminata m-am trezit cu o stare foarte buna. Mi-am luat un capod peste rochia de noapte si am iesit pe balcon sa admir soarele. Atunci o idee m-a trasnit. Nu era prea mare dinstanta de sol asa ca am urcat pe balustrada din fier si am sarit. Am aterizat prin rostogolire ca in filme. Un secret de al meu care nici Damian nu il stie este ca, pe furisi am facut box cand eram mica. Mda aterizarile le-am invatat pe pielea mea stiind ca o sa ma ajute candva si sper sa vina momentul ala. 
Udam florile linistita cu capotul pe mine si cu iarba care imi gadila talpile, cand intra Damian cu masina lui. Coboara si parea super suparat.
D:,,VINO IN CASA MARA!ACUM!"
M:,,A-acum..." era super suparat si trist in acelasi timp. Nu am ezitat voian sa aflu ce se intamplase. Stateam in fata lui si asteptam sa spun ceva.
D:,,Stii...scuze ca am tipat..." vocea incepea sa ii piara cu fiecare cuvant pe care il spunea. Ma speria. Si chiar aveam o stare buna azi dimineata. ,, Stiu ca o sa fi socat si sa sti ca sunt aici daca vrei sa vorbim...."
M:,,SPUNE O DATA! DEJA MA SPERI!"
D:,,M-mama ta....a.... murit...." am incremenit . Nu credeam cele auzite. M-am dat in spate socata pana am dat peste televizor. Nu imi pasa. Picioarele nu ma mai tineau asa ca am picat jos. Voiam sa plang, dar parca nu imi curgeau lacrimile. Eram foarte socata. Damian a venit si ma dus sus in pat. Iesind din camera. Eram inca socata dar o lacrima a reusit sa imi curga pe obraz. Nu voiam sa plang dupa ea. Ea a fost rea cu mine desi o iubeam. Totusi s-a rupt ceva acolo in mine. A fost rea...dar tot mama mea era... M-am ridicat din pat sa ma imbrac.

Parul l-am lasat pe spate si am luat niste ochelari de soare. Din curte am luat motocicleta lui Damian plecand unde vedeam cu ochii. Plangeam desi nu voiam. Lacrimile curgeau pe cont propriu. Am ajuns pe autostrada in scurt timp. Nu plecam nicaieri deoarece casa mea e aici, doar imi limpezeam gandurile plimbanduma.
Era apusul asa ca m-am oprit intr-o parcare. Stateam sprijinita de motocicleta incercand sa imi tin lacrimile sa nu iasa pe sub ochelari de soare cand a venit in fata mea un baiat care imi acoperea privelistea.

Pov Marko

Am oprit in parcarea de pe autostrada unde stau mereu stiind ca nu e nimeni. Dar acum vad o fata. Se vedea pe fata ei ca nu are o stare prea buna si incerca sa isi ascunda lacrimile. Asa ca m-am dus in fata ei si o aud.
M:,,Date dracu din fata nu vezi ca priveam apusul?" Vocea ii parea foarte puternica. Dar observand ca incerc sa ma uit in ochii ei prin ochelari a intors privirea. Fara sa mai gandesc iam smuls ochelari de la ochi si iam aruncat pe jos.
M:,,Ce nai.." era mirata de cea ce facusem dar nu am lasato sa termine cuvantul ca am si sarutato. Ochii ei cei albastri plin de lacrimi m-au impins la acest gest.A fost atractie la prima vedere. Acum spre mirarea mea, nu a ei, a si raspuns la sarut, iar dupa ce ne-am desprins din lipsa de aer sia pus capul pe pieptul meu plangand si mai tare. Voiam sa o intreb ce a patit si cine e dar era prea trista in momentul ala, asa ca am hotar sa ii raspuns cu o imbratisare. Dupa ceva timp in care eu am stat sprijinit de motocicleta ei si ea sprijinita de mine udandumi tricoul de lacrimi a spus un cuvand.
M:,,M-multumesc...." deabia am auzit cuvintele ei.
Ma:,, Nu ai pentru ce papusa, dar te superi daca te intreb cine esti si de ce esti suparata?"
M:,,Mda.." apoi s-a desprins de mine si a schitat un mic zambet intinzandumi mana.
M: ,, Sunt Mara! Scuze ca nu m-am prezentat.Dar tu?"
Ma:,, Pai eu sunt Marko."
M:,,Multumesc Marko ca ai stat cu mine. Sper sa ne mai intalnim candva. Acum o sa plec ca e cam tarziu si sigur ma cauta bosorogul" apoi s-a urcat pe motocicleta si a plecat in viteza. Era superba. O sa o tin minte toata viata. Si-a revenit dupa 2 ore e adevarat, dar acum parea cat de cat ok. Sper sa ma mai intalnesc cu ea. Si atunci sigur v-a fi a mea, pt. ca m-a cucerit din prima cu ochii ei.