Cap. XXXII (Capitol scurt)

425 37 4
                                    

....Sakura!

A încremenind văzândul pe Sasuke.Privirile lor era nedesparțite, s-au privit câteva secunde bune, apoi Sakura a rupt tăcerea.

Sakura -....mergi, Hinata?

Eu -M...mai stau puțin...

Sakura -Bine, atunci eu plec...

Sasuke o privea atent în timp ce ieşea din clasă.

Eu -De ce stai aici!?

Sasuke -Huh?

Eu -Du-te după ea!!!Explică-i că nu e aşa cum crede ea, că incă o iubeşti!!!Acum, haide...du-te!!!

Nu a mai stat deloc pe gânduri si a alergat spre ea.

*Din perspectiva Sakurei*

Nu mai suport să îl văd, dar ce voi face?Voi fugi de el toată viața?!Numai pot, simt cum buzele mi se usucă, cum capul mă doare îngrozitor, abea mă țin pe picioare.Sa fiu sinceră după ce Sasuke m-a părăsit nu am mai avut deloc grijă de mine...mănânc doar o dată sau de două ori pe zi, nu îmi mai pasă cum arăt...

Tot ce vreau este ca Sasuke-kun sa fie aici..

??? -Sakura!

M-am întors mirată.Sasuke era in spatele meu, suflând greu cu o privire foarte serioasă.

Eu -Pleacă!Eu nu te mai caut, tu de ce o mai faci!?

Sasuke -Sakura...Țin la tine!

Sakura -Minți!Pleacă!Te-am văzut cu Karin imediat după ce m-ai părăsit!!!

Sasuke -Ea se tot plimbă dupa mine, ştii bine asta!!

Sakura -Pleacă odată!Te ură...

Nu am apucat să termin că Sasuke si-a pus mana in jurul gâtului meu si m-a sărutat brusc.Sărutul lui era agresiv, aproape ca nu puteam respira.De ce îmi face asta?De ce??

*Din perspectiva Hinatei*

A trecut ceva timp de când Sasuke s-a dus după ea.Sper că totul va fi inregulă.Mi-am strâns lucrurile si exact când am dat să plec pe uşă am dat nas în nas cu Naruto-kun.

Eu -Naruto-kun?Ce faci aici??

Naruto -Tsk, ți-am spus că te voi aştepta, spune el roşind.

Eu -Arigato, Naruto-kun, spun eu cu un zâmbet larg pe față.

Naruto se apropia cu paşi înceți de mine.

Naruto -Nu mă mai pot abține!

Eu -Eh?Narut.....

M-a sărutat fără să mă lese să scot un cuvant.

Totul era perfect, dar...nu e totul bine cand se termina cu bine, căci, după ore am plecat cu Naruto acasă, s-a hotărât sa vină cu mine pentru al vedea si pe Neji cum se mai simte.Când am ajuns acolo m-a întâmpinat mama cu lacrimi în ochi :

Mama -Hinata, cât mă bucur că ai venit...

Eu -C...ce s-a întâmplat?

Mama -Îmi pare sincer rău Hinata, dar...
Cam toți vreți capitole lungi, deci voi lucra mai mult la un capitol şi îl voi posta mai greu dar mai mare ^^ p.s.Sper sa va placa povestea, numai sunt prea mults capitole si se termina :<

NaruHina story Please love me (Te rog iubeste-ma)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum