NaruHina story Please love me (Te rog iubeste-ma)

Cap. XXIII

Eu -Huh?!N...Naruto-kun?!?!

Am rămas înțepenită în momentul acela.Naruto-kun se uita la mine cu o privire nedumerită.

Desigur că singura vinovată eram eu, care nu m-am putut abține să stau departe de el...

Eu -Gomenasai, Naruto-kun!am spus dându-mă în spate toată ruşinată de situație.

Naruto -Hinata-chan...

Sună aşa dulce "Hinata-chan"...

Eu -N..nu..nu ştiu ce m...m-a apucat...îmi pare rau!

Naruto-kun m-a prins de încheietură, m-a tras spre el brusc şi m-a sărutat apăsat.

Speriată ca Kushina-san să nu vină să ne găseasca în ipostaza asta l-am împins.

Eu -Nu putem...!

Naruto -Huh?De ce..??

Imediat a intrat şi Kushina pe uşă cu două pahare şi o sticlă de suc puse pe o tavă rotundă.

Kushina -Omo, Naruto, eşti bine puiule?

Naruto -Sunt bine mamă...

Kushina -Hm?Hinata, nu eşti putin cam roşie?Îți este şi ție rău?

Ştiam că sunt roşie deja.Si cum să nu fiu într-un moment ca ăsta?!?

Eu -Su..sunt bine.

Kushina -Huuh?Bine...dacă spui tu.

Kushina-san era chiar foarte de treabă.Era o mamă bună...

Eu -Mulțumesc de grijă, i-am spus zâmbind.

Kushina -Omo, Naruto, ai mare noroc să ai o colegă aşa de draguță.

Naruto -...iubită, a spus tuşind uşor.

Kushina -Eeh?Hinata-chan e iubita ta??

Naruto-kun!!!! Cum ai putut să îi spui aşa ceva mamei tale?!?!Eram aşa de şocată la fel ca şi Kushina-san.Tocmai m-a numit....iubită..

Kushina -Cât de frumos!Fiul meu are gusturi bune, a spus Kushina-san studiindu-mă din cap până-n picioare.

Am zâmbint, roşind uşor şi mi-am îndreptat privirea în podea.

Sunt aşa norocoasă...
Hei, ştiu că de data asta nu am mai pus poza la media >< dar sper sa va placa.
p.s. Apreciez ca imi urmariti povestea :>