NaruHina story Please love me (Te rog iubeste-ma)

Cap. XXXIII

Eu -De ce îți pare rău?Ce s-a intâmplat??

Mama -Neji...Neji al nostru s-a dus...Hinata, a plecat dintre noi, spune mama plângând in hohote.

Simteam cum picioarele mi se-nmuiau.Neji...nu mai e?Minte..nu-i aşa???

Eu -Nu e adevărat!Minți!!!Nu poate fi adevărat!!!izbuncnesc eu.

Naruto -Hinata...

Naruto era şi el încremenit, abea mai putea scoate un sunet.

Eu -Unde e?

Mama -E în cameră...în pat...

Am dat buzna în cameră unde era tata, pe un scaun langă pat, ghebos, acoperindu-şi întreaga față cu palmele.

Iar pe pat...era Neji-nii-san.Verişorul meu, cel care a avut grija de mine, care m-a facut puternică, şi m-a apărat mereu, mort.

Eu -Nuu!!!am țipat fugind spre patul unde stătea întins, parcă dormind.Asta nu poate fi adevărat, spun printre suspine, nu e adevărat!!!!!

Doua mâini mari mă cuprind de la spate.Era Naruto-kun care încercă să mă calmeze spunându-mi lăcrimând :

Naruto -Totul...sob*...va fi bine, crede-mă...

Era practic de neimaginat, oribil, nici nu vreau sa cred aceea ce se întâmplă...

*Doi ani au trecut de atunci, Neji nii-san a fost înmormântat şi la înmormântare au venit toți colegii şi prietenii de clasă.Acum ştiu ce s-a întâmplat cu Neji nii-san, de ce a plecat de acasă...a aflat că avea cancer şi vroia să se omoare, dar simțând că nu este in stare să-şi piardă ultimele zile cu noi s-a răzgândit şi s-a întors.

Cât despre mine...după înmormântare am fost băgată tot mai mult în seamă, acum vorbesc cu toți colegii egal.S-au legat si multe prietenii.Ino îi dă târcoale băiatului care mereu stătea in colțul clasei şi desena, Sai, Lee flirtează aproape toată ziua cu TenTen, însă ea încă nu a realizat asta, Sasuke împreuna cu Sakura sunt mai de nedespărțit ca niciodată, Kiba şi-a găsit o nouă prietena din altă clasă, urmate de multe, multe alte lucruri.Eu...numai sunt acea fată care să fugă în orice moment.M-am mai maturizat.Comunic chiar foarte bine.Naruto-kun m-a sprijinit şi a fost cu mine mereu.M-a făcut să mă îndrăgostesc de el din nou şi din nou şi din nou.

Naruto -Hinata!!!

Eu -D...da?

Naruto -Te caută Kakashi-sensei.

Eu -Eh?Pe mine?Pentru ce??

Naruto -Vrea să ții tu anul ăsta discursul de final de an.

Eu -P..p..poftiim??D..dar, eu nu pot, spun eu cu o privire posomorâtă.

Naruto mă ia în brațe imediat ce mă observă.

Naruto -Tu eşti uimitoare, poți face orice!Poți face orice!

Încap sa râd la auzul cuvintelor acestuia.

Eu -Sunt uimitoare datorită ție, Naruto-kun.Tu îmi dai tot curajul pe care-l am în mine în momentele grele.De asta...te iubesc Naruto-kun!

Naruto mă priveşte cu ochii lui mari si sclipitori si îmi spune :

Naruto -Te iubesc, urmat de un sărut dulce~~~
Din păcate (sau din fericire, nu stiu :)) ), ăsta e sfârşitul.Am lucrat o grămadă la cartea asta si sper că măcar unora le-a plăcut munca pe care am depus-o.
Voi scrie o noua carte cat de curand.Deja am toate ideile în cap.
Şi dacă vă plictisiți, mai am o carte de romanța ^^ (Cine sunt?)
Sper să aibă şi ea aceeaşi audiență ^^ Nu v-a fi foarte, foarte diferit structurată, doar cu personaje inventate de mine.
:') The End...Or maybe To be continue...? >:)))