NaruHina story Please love me (Te rog iubeste-ma)

Cap. XIX

Hanabi practic radia de fericire că va merge la Menma acasă.Insă eu eram cu gândul doar la Naruto...Oare este înregulă?De ce a lipsit azi?Nu prea îi stă în fire să lipsească aşa .

Off...si nici nu am numărul lui...Ce iubită jalnică sunt.

Hanabi -Hinataa? Mai eşti pe planeta asta??

Eu -Oh, scuze Hanabi, mă gândeam la altceva.

Hanabi -Am observat...

Am ajuns în dreptul unei case destul de draguțe, Menma asta avea ceva bani...acum ințeleg intuițiile surorii mele.

Hanabi a tot început să se zbată si să se mişte de colo-colo.

Hanabi -O doamnee!!!Nu pot sa cred că sunt la Manma acasa!!

Eu -Bine, bine, calmează-te şi să mergem, am spus încurajând-o cât de mult puteam.

Hanabi -Bine...hai!

Am bătut eu la usa, Hanabi fiind practic încremenită lângă mine.

??? -Acuum!!!

A deschis uşa un baiețel înalt pentru varsta lui, cu părul de un castaniu închis, ochii de un albastru intens şi pătrunzător, exact ca cei ai lui Naruto şi un zâmbet larg pe față.

Menma -Hanabi, hei, te aşteptăm!

Hanabi -Serios?Hm...nu îmi pasă!!!a spus Hanabi încercând să îşi ascundă roşeața de pe față.

Menma -Huh?Cine e...ea?

Hanabi -Ea e Hinata Onee-chan, Hinata, el e Menma.

Eu -Încântată.

Menma -La fel

Eu -Eu cam trebuie sa plec...pe la ce oră sa vin să te iau??

Menma -Nu e necesar să pleci, intră, chiar te rog.

Eu -Ăm...nu stiu ce să zic...

Menma -Haide.

Fără să vreau am acceptat şi am mers cu ei în camera de zi.

Erau încă 3 fete si 2 băieți, colegi de-a lui Hanabi si Menma cred...

Hanabi -Hei, mina!!

??? -Hanabi!!

??? -Hei, ce bine că ai ajuns!!!

Menma -Am...Hi..nata?

Eu -Da?

Menma -Te superi dacă te rog ceva?

Eu -Nu, ce este?

Menma -Fratele meu e bolnav sus, şi ar cam trebui sa îi duc hainele astea de schimb, dar vreau să le aduc ceva de servit oaspeților, te superi dacă...?

Eu -Ăm...sigur...!Stai liniştit.

Ce chestie ciudată...de obicei nu asta îi spui unui mudafir pe care-l vezi pentru prima dată în casa ta, dar...

Menma mi-a dat hainele si i-a şoşotit ceva lui Hanabi, dar nu am băgat de seamă şi am urcat sus pe scări, spre uşa camerei unde îmi dăduse Menma indicații că o găsesc.

Când am ajuns în fața uşii am bătut uşor, aşteptând un răspuns de dincolo de uşă.

Boc*Boc*Boc*

??? -Intra!

Eu -Ăm...scuze de deranj....N..Naruto-kun?!?!?!?!

Naruto-kun stăte achiar in patul lui, sprijinit de spătarul acestuia, cu o cană de aceea ce părea ceai în mâna lui.Nu-mi venea să cred...deci de asta Menma....şi Hanabi...
Gîîîh!!Copiii ăstia doi!!!

O, doamne! Dar eu mă aflu chiar în casa lui Naruto-kun....nu, mai rău!În camera lui!!!

Naruto -H..Hinata???

Eu -...

Naruto -Ce faci tu aici?

Eu -Am venit cu Hanabi....mi-a spus să o duc la Menma...Nu ştiam că Menma e fratele tău..

Naruto -Menma e coleg cu sora ta???

Eu -Da...

Naruto a început sa tuşească puternix, ceea ce m-a îngrijorat instantaneu.

M-am apropiat rapid de patul lui.

Eu -E...eşti bine???

Naruto -Da, nu-ți face griji, sunt ok, a spus zâmbind.

Eu -Naruto-kun...am spus cu o privire tristă.

Naruto -Nu fi supărată!O prințesă ca tine trebuie să aibă mereu zâmbetul pe bune!

Eram atât de surprinsă pe cât de bucuroasă.
M..m-a făcut prințesă??

Într-o fracțiune de secundă eram în brațele lui.

Eu -N..Naruto-kun!!

Naruto -Oh, da, aşa e....scuze, nu vreau să primeşti şi tu raceala...

Eu -Eu..Nu e asta!

Şi-a aplecat capul în jos.

Eu -Nu mă supăr dacă primesc raceala, am spus fără să mă mai gândesc ce am scos pe gură.

A ridicat privirea spre mine si m-a sărutat uşor pe buze.

Naruto -Mi-a fost aşa de dor de tine....

Eram aproape să leşin, dar pe uşa au intrat imediat....