❣️5❣️

39 4 0
                                    

Am ieșit din camera. Eu si Hyo ne îndreptăm spre bucătărie. Stai... stai, nu cred... miroase a tteokbokki. Miroase asa bine. Vreau să mănânc. Îmi este asa foame. Poate si Hyo a simțit mirosul de tteokbokki. Nu cred ca are nimic dacă ma uit puțin la el.

Când  ea a deschis usa un miros plăcut se simțea in aer. Mirosea a tteokbokki.
Și-a  întors capul spre eun si o vede cum și ea își întoarce capul spre el.

Amândoi s-au înroșit când ochii lor au făcut contact. Hyo încerca să spună ceva, dar nu putea. Eun a deschis gura ca sa spună ceva, dar si-a inchis-o la loc imediat. Dintr-o data cei doi au început să vorbească:

Hyo & Eun -,, Miroase a tteokbokki!!"

Cei doi s-au blocat cand au auzit ca vorbeau amândoi, dar eun si-a revenit si a spus repede ceva.

Eun: ,, Eu voi gusta prima."

Hyo: ,, Eu voi gusta primul. "

Eun: ,, Mai vedem noi asta. "

Eun la împins pe  hyo si a luat-o la fuga pe scări. Hyo a rămas șocat da după câteva minute si-a revenit. Si a fugit si el repede spre bucătărie.
Amândoi se opresc la ușa. Eun a vrut sa intre înainte lui hyo, dar in același timp hyo a intrat pe ușa. Cei doi s-au blocat in ușa. Au început să se certe.

Eun: ,, Dă-te de aici!! Ma strivesti!"

Hyo: ,, Nu am cum sa ma dau de tine și nu sunt gras ca să te strivesc."

Doamna Park și Daniel au început sa rada.

Eun: ,, Aveți de gând sa ne ajutați sau  veți rade în continuare? "

Hyo-,, Are dreptate."

Dna Park& Daniel : ,, Bine, stați doar..."

Cei doi nu au apucat să termine de vorbit ca Eun și hyo au picat. Hyo o prinde repede pe Eun și o întoarce astfel încât Eun sa nu se lovească. Hyo a picat pe spate iar Eun peste el. Ea își închide ochi rapid. Hyo a simțit o durere, dar el o ignora. O vedea pe Eun cu ochi închisi. Credea ca a pățit ceva asa ca o întrebase.

Hyo : ,, Eun, deschide ochi! "

,Eun își deschide ochi încet. Hyo răsufla ușurat asa ca o luase pe Eun repede în brate.

Hyo: ,, Te-ai lovit? Ești bine?"

Eun: ,, Nu m-am lovit. Sunt bine."

Hyo o ajutase pe Eun să se ridice. O ajutase să se pună pe un scaun.

Hyo-:,Bun, acum haide să mâncăm. "

Eun-,, Bine. "

Cei doi se apucaseră de mâncat. Dar dintr - o data se aude vocea doamnei Park.

Dna Park: ,, Domnișoara Eun va place?"

Eun: ,, Da, este excelent "

Hyo: ,, Dna Park ador mâncarea aceasta."

Dna Park: ,, Mulțumesc, domnule. Mulțumesc , domnișoara Eun. "

Hyo: ,, Te rog sa îmi spui Hyo."

Eun: ,, Iar mi- e îmi poți spune Eun."

Dna Park: ,, Dar..."

Eun&Hyo: ,, Niciun dar."

Eun a zâmbit.
Lui Hyo ii era dor de acel zâmbet.

Throughout my lifeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum