SECRETE...

CAP.1

Fabio Aligueri,bancher internaţional,renumit filantrop şi conte DiMartino pentru cei interesaţi în titluri nobiliare,se încruntă când află că prietenul lui din copilărie, Marko Bellini aştepta in faţa biroului său pentru a~l vedea.Ceva rau trebuia să se întample pentru ca Marko să~şi lase consulta medicală din sat şi să vină in plin centrul Milanului.

Fabio,cu frumoasele sale trăsături încordate,îşi trecu degetele lungi prin părul negru cu un gest de preocupare puţin obişnuit într~un bărbat cu un temperament atât de serios şi disciplinat.Fără nici o îndoială vizita lui Marko se datora fondului benefic.Cei doi incercau să adune fonduri pentru a financia un tratament medical pioner in Statele Unite pentru a trata o fetiţă din sat bolnavă de leucemie.Din primul moment,Fabio se oferise să plătească tratamentul,dar Marko îl convinsese că era mult mai diplomatic să permită intregului orăşel să adune miile de euro necesari.În acest sens se organizaseră diverse acte publice,iar următorul era culminarea calendarului,un bal mascat în casa familiară a lui Fabio,castelul Aligueri din Toscana.Din nefericire,Fabio ar fi preferat să facă o mare donaţie decât să se vadă obligat să se deghizeze cu haine comice ca şi un copil.Nu avea răbdare pentru aceste lucruri.

Telefonul său sună o dată şi chiar dacă se grăbea il privi.Era un mesaj de la frumoasa sa amantă,Delia.Îşi încruntă fruntea la vederea pozei cu sânii ei frumoşi şi strâmbă gura cu iritare în timp ce o ştergea.Nu vroia poze erotice în telefon,nu era adolescent.Fără îndoială,venise momentul să~i dea Deliei o gratificare adecvată şi să~i dea papucii.Din nefericire,ideea de a explora noi terenuri nu îl atrăgea în absolut chiar dacă era sătul de Delia şi de colosala sa vanitate şi avariţie.

Dar ochii săi neobişnuit de verzi sclipeau cald atunci când traversă marele său birou pentru a~şi saluta prietenul,un bărbat puternic de treizeci şi ceva de ani,absolut contrariul lui Fabio în temperament.Era dificil să îl vezi pe Marko fără un zâmbet pe buze.Dar Fabio observă că pentru prima oară prietenul său nu zâmbea.De fapt,chipul său era serios şi încordat.

~Îmi pare foarte rău să te deranjez aşa,începu Marko să se scuze incomod.Nu vroiam să te încurc...

~Linişteşte~te,Marko.Aşează~te şi să bem o cafea,îi sugeră Fabio prietenului său ghidându~l înspre zona luxoasă de fotolii.

~Nu aveam idee că locul tău de muncă era atât de elegant.Şi eu credeam că am atiins nivelul maxim de eleganţă când mi~au instalat computerul!

Cafeaua fu servită cu viteza fulgerului.

~Nu e ceva obişnuit să le furi timp pacienţilor tăi,comentă Fabio dornic ca Marko să~i explice ce rău se întâmplase.Cineva a furat bani din fondul benefic sau ceva aşa?

~Bineînţeles că nu!Nici vorbă!De fapt trebuia să vin în Milan pentru a~mi vizita mătuşa,aşa ca am trecut şi pe la tine.

Fabio,un adevărat linx interpretând persoanele,înţelese că va auzi o istorie plină de scuze şi se miră că Marko credea că îl putea înşela atât de uşor.

~Nu mai spune...

~Cum am spus,şi aşa eram aici m~am gândit că ar fi bine să vin să vorbim un pic...

~Mda,de ce nu?...murmură Fabio,încercând să nu râdă de transparenţa vechiului său prieten.

~Ai vorbit cu mama ta în ultimul timp?

Fabio încremeni şi inteligenţa făcu gândurile să se îndrepte în altă direcţie.

~Ma sună şi vorbim aproape în fiecare zi,raspunse cu falsă indiferenţă.