SECRETE...

CAP.21

~Care e urgenţa?-ceru să ştie Ximena atunci când sora sa Ely,o roşcată înaltă şi slabă,o primi în holul casei sale din Londra cu braţele deschise larg,ca şi cum ar fi plecată de ani,nu doar de câteva săptămâni.
O trupă de copii mici scoteau o fetiţă delicată,ce strangea în braţe un ursuleţ de pluş,din camera de baie,unde era evident că se refugiase.O senzaţie de căldură şi de reîntoarcere acasă o învălui ca un nor pe Ximena.
~Dacă mi~l dai mie,nu~i voi rupe braţul.-îi spuse Karim verişoarei sale Apollonia.
~Dacă îi faci rău lui Teddy voi ţipa.~îl avertiză fiica Emmei cu o expresie de ameninţare.-Şi atunci vei avea probleme.
~Dacă îi atingi ursuleţul,cel ce va ţipa sunt eu.-anunţă Zahir,tatăl lui Karim,din pragul uşii.Apoi se întoarse spre bărbatul din spatele lui.-Cred că e ora să~i trimitem la culcare.
~E prea devreme pentru a dormi.-protestă Karim,în timp ce fraţiorul lui mai miv începu să îşi sugă un deget,somnoros.
~Ba da este!Ba da este!-strigară verişorii lui Karim,Dimitri şi Stavros.
~Eu nu mă voi culca încă.-anunţă Petyr,fiul cel mare al lui Ely,încrucişând braţele la piept,exact ca tatăl său,în timp ce sora lui Olga se juca pe scări.
~Când vă spun să mergeţi la culcare,aşa veţi face fără să ripostaţi.-le spuse Ely lui Petyr şi Olgăi.
~Sau dacă nu,voi fi nevoit să vă spun eu.-spuse Sasha din pragul uşii.
~Haideţi,copii.-interveni dădaca de pe scări.
Un minut după,toţi nepoţii şi nepoatele Ximenei dispăruseră şi se făcu linişte.Când îi sună mobilul şi văzu că e Fabio,îi sări inima din piept.O parte din ea dorea să îl ignore,ca în ultima zi ce ea călătorise spre Londra.O sunase de vreo zece ori.De data asta decise să răspundă.
~Da?
~De ce dracu ai plecat la Londra?-strigă Fabio furios.-Fără să vorbeşti cu mine?Fara să îmi dai o şansă?Ăsta cred că e lucrul cel mai iraţional şi nebunesc pe care l~ai făcut în viaţa ta!!
~Fabio?De ce ţi~aş fi dat o şansă după ce mi~ai făcut?Poate că sunt iraţională şi nebună,dar nu proastă.Nu vreau să te mai văd niciodată!Aşa că lasă~mă în pace şi nu mă mai suna!
Liniştea absolută ce o înconjură trecu de scutul ce o proteja de tristeţe.Pentru prima oară dori să plângă şi să ţipe de durere,dar teama de întrebarile surorilor sale o împiedica.
~Petyr e foarte neruşinat.-îi spuse Sasha soţiei lui,dând dovadă de un tact pe care Ximena nu îl aştepta de la el.
~Aschia nu sare departe de trunchi.-îi răspunse Ely amuzată.
~A început Karim.-zise Sarah,soţia lui Zahir.
~Dar toţi ştim că fiicei mele îi place să îl necajească pe fiul tău,comentă Emma,sora geamănă a lui Sarah.
~Asta nu contează.Membrii familiei regale trebuie să înveţe autodisciplină.-zisr Zahir.-Şi Karim face pe şeful cu fetele.
~Ar putea să îmi spună cineva de ce m~am întoars acasă?-Ximena îmbrăţişă gemenele,evitând privirile ce lăsau clar că aveau multe întrebări să îi pună.
Toţi ochii din cameră păreau plini de o nelinişte mută.
~Este vorba despre Odette.-inaintă Sarah incomodă.
~Este arestată.-adăugă Emma.
~Arestată?!?-exclamă Ximena ororizată.
~Este acuzată că trăieşte din câştiguri imorale obţinute din agenţia ei de acompaniante.-îi spuse Zahir,unul din cumnaţii ei,cu chipul trist.
Ximena se aşeză brusc într~un fotoliu,dezolată de veste şi conştientă de ruşinea ce însemna asta pentru rudele ei dacă aşa ceva ajungea la tribunal.Ca rege şi regină a unui conservator stat din Golful Piersic,posibil Zahir şi Sarah erau cei ce aveau mai mult de suferit dacă erau relaţionaţi cu Odette.
~Nu mă interesează ce i se poate întâmpla ei.-admise Bastiam Christou,soţul Emmei.-După ce i-a făcut soţiei mele,era timpul să îşi primească pedeapsa,iar dacă trebuie să fie prin lege,aşa să fie.
~Dar,între timp,nu vreau ca familia noastră sau reputaţia noastră să se murdarească din cauza modului ei de viaţă.-anunţă Sasha,în dezacord cu cumnatul lui.
Ximena nu zise nimic în timp ce cei trei bărbaţi ce se aflau în cameră discutau despre care era cea mai bună cale pentru a înfrunta arestul lui Odettei.Surorile ei se uniră şi schimbau expresii faciale până bărbaţii ajunseră la un acord.Vor angaja o echipă bună de avocaţi pentru a o reprezenta pe Odette la tribunal,dar nici unul dintre ei nu se va implica mai mult în acea istorie.
Ximena încerca să îşi imagineze cum ar fi reacţionat Fabio la vestea că mama ei va trebui să răspundă în faţa unui tribunal acuzată de prostituţie.Tremură şi îi mulţumi Lui Dumnezeu că el nu va afla niciodată.Surorile ei tăceau şi întelegea motivul:la toate le era ruşine de ceea ce era Odette şi de modul în care îşi câştiga viaţa.Încercaseră de mai multe ori ca ea să vândă agenţia,dar compensaţia economică pe care o cerea Odette era atât de ridicată încât nici milionarii ei gineri nu putuseră plăti,temându~se că vor fi santajaţi toată viaţa.
~Fabio?-întrebă Sasha încet lângă Ximena,ea nici măcar nu isi dăduse seama că se apropiase.-Era Fabio Aligueri cel ce te~a sunat?
Ximena îşi îmbrăţişă corpul cu braţele.Dintr~o dată îi era frig şi oboseala mintală şi fizică din ultimele două zile îşi făcu apariţia.Clătină din cap că da.
~Dar te~am avertizat în privinţa lui.-îi aminti cumnatul său rus.
~Dar atunci era prea târziu.-murmură ea,întrebându~se când fusese decis destinul.Nu ştia dacă fusese prima oară când îi văzuse chipul frumos,când primise primul sărut sau când îi dăduse mâna pentru prima oară.
~În felul în care o spui,pare că deja s~a terminat.-comentă Ely,traversând camera pentru a~i îmbrăţişa umerii cu o mână.-Ce ţi~a făcut?
~Povesteşte~ne!~o rugă Sarah,apropiindu~se.
Dar Ximena nu putea povesti nimic,nu era capabilă să admită că Fabio avusese altă femeie tot timpul.Evitând această întrebare le confesă că credea că Miguel era tatăl ei,şi le comentă că îşi făceau o probă de ADN.Era o alternativă la a nu vorbi despre Fabio;după cină,când Odette fu subiectul principal,Ximena se retrase în camera ei.Îşi spuse că avea nevoie de un loc al ei,un loc unde să fie singură;îi trimise un mesaj lui Sarah,întrebând~o dacă avea casa din oraş liberă sau dacă stăteau acolo pe timpul vizitei.În mod normal,când avea loc o reuniune de familie,toţi stăteau în casa Sashei şi a lui Ely,pentru că aveau o casă enormă.Sarah îi confirmă că nu stăteau acolo,dar îi ceru să mai rămână cu familia câteva zile.
Într~un final,după atâtea zile de suportat tot ce i se întâmpla,în sfârşit,lacrimile îi izvorâră neîncetat.Şi plânse pentru tot:pentru mama care nu o iubise...pentru presupusul ei tată de care nu putuse să se bucure în copilărie...dar,mai presus de tot,plânse pentru EL şi pentru prima ei dragoste pierdută...

(Sfârşitul cap.20)