SECRETE...

CAP.17

    În Milano,Fabio lăsa telefonul pe masă.Fusese sincer cu Cosmina şi ea cu el.Nu avusese de ales decât să accepte argumentele ei,pentru că relaţiile publice dintre ei doi aveau un efect direct în strângerea fondurilor.Nu ştia ce îi va spune Ximenei.Pe de altă parte,nu trebuia să se îngrijoreze pentru asta.Îşi aminti că ea se negase să îl acompanieze la Milano.Nu îi datora nici o explicaţie şi nici nu vroia ca aventura lor să ia o cale ce implica că el vroia mai mult.Nu vroia complicaţii şi ura presiunea,mai ales cu femeile.Nerăbdător,îşi spuse că era mai bine să tacă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

În seara dinaintea balului,Cayetano o sună pe Ximena şi aceasta acceptă să meargă împreună să bea ceva la cafeneaua din sat.Era fericită să iasă din castel,pentru că nu putea să uite că ar fi trebuit să plece la Milano cu Fabio.Dar chiar nu putea să îşi organizeze viaţa,să îşi ignore principiile şi să îşi lase serviciul doar pentru a~i satisface dorinţa lui Fabio.Luase decizia corectă,nu îi părea rău şi nici nu se gândea să stea în casă să îl aştepte.Oricum,el nici măcar nu o sunase de când plecase.
    Îmbrăcată cu o rochie în culori vesele şi cu sandale cu plataformă,coborî scările şi se urcă în maşina lui Cayetano.
    ~Te~aş fi dus la cină,dar nu vreau ca familia mea să gândească greşit şi să creadă că suntem împreună.-îi spuse el.-Mama ar scoate până şi albumele de când eram bebeluş.
    ~Mama ta deja mi~a spus că aveai nişte cârlionţi foarte frumoşi când erai mic.
    ~În plus,am auzit că eşti cu Fabio...
    ~Cine ţi~a spus asta?-cu ochii măriţi de uimire,Ximena se întoarse în scaun pentru a~l privi.
    ~Fratele meu mai mic v~a văzut de mânăprin Florenţa.Aici nimic nu e privat,mai ales în ceea ce priveşte viaţa amoroasă a lumii.Bârfa e sosul vieţii.
     ~Fabio şi eu...vezi tu...e ceva fără importanţă.-Ximena,roşie la faţă,îşi dori din tot sufletul ca nimeni să nu ştie despre picnicul din pădure.
    ~Nu mi~ar plăcea să îi fiu rival.Când te~am sunat credeam că vei spune că nu vrei să ieşi.
    ~Nici măcar nu ştiu când se va întoarce acasă...-spuse ea încet.
     Cayetano o întrebă ce va purta la bal.
      ~O uniformă de servitoare din secolul 19.Anastasia vroia să aleg ceva mai pompos,dar sunt angajata ei şi ea e amfitrioana,aşa că m~am gândit să aleg ceva simplu.
     ~Tu niciodată nu ai putea părea simplă...
   
   Fierbând de furie,Fabio îi privi din cealaltă parte a străzii.Părea că se distra.Îi părea incredibil când aflase că ieşise cu un alt bărbat.Aflase de la mama lui când se întorsese la castel.Mai mult,fusese obligat să o asculte spunând că spera ca,Cayetano să o uite repede pe fosta lui iubită pentru a o putea aprecia pe Ximena aşa cum aceasta merita.După părerea lui,Ximena nu avea nevoie de aprecierea nici unui alt bărbat.Era convins că dacă o lăsa pe marginea străzii mai mult de 5 minute,când s~ar fi întors ar fi găsit~o înconjurată de bărbaţi.Energia Ximenei şi acel “ceva“atât de sexy erau ca un magnet pentru sexul opus.
     Ximena era pe punctul să cadă de pe scaun atunci când Fabio intră în cafenea.Secunde după aceea,propietarul fugea spre el pentru a~l servi.Ea îl privi cu inima bătându~i nebuneşte,să il vadă din nou era ca şi cum ar fi fost târâtă de o furtună.Când îi întâlni ochii verzi,tot ce o înconjura dispăru.Era o reacţie exagerată şi ştia acest lucru,dar nu se putea abţine.Îşi spuse că nu era altceva decât ceva fizic şi că se putea descurca dacă menţinea un minim de control...