SECRETE...

EPILOG

      Ximena ieşi în fugă din departamentul de investigaţie al Universităţii din Florenţa uitându~se la ceas.Era în întârziere,mereu era în întârziere,iar asta îl înnebunea pe Fabio,care era întotdeauna punctual.
    Soţul său o aştepta în parcare,un bărbat înalt,brunet şi fantastic de frumos încât nici o femeie nu putea să nu îl privească când trecea pe lângă ele.Atenţia lui însă era pentru soţia lui,ce era ocupată cu îmbrăcatul paltonului.Se sprijinea de capota maşinii lui Pagani Zonda cu o expresie de suferinţă şi răbdare.
     ~Îţi dai seama că vom ajunge târziu,doamna doctor Aligueri?-îi reproşă,privindu~i chipul vesel cu ochii lui verzi plini de iubire ce nu putea şi pe care nici nu vroia să ascundă.
      ~M~am încurcat un pic cu o problemă.
     Fabio îi deschise portiera şi ea intră în maşină,întinzându~şi rochia peste mica umflătură a pântecului său.
    ~E foarte important să nu lipseşti la nici o programare.~îi spuse el agitat.~Vreau să ai cele mai bune îngrijiri.
    ~Taci!~îi spuse soţia lui,aruncându~se peste el înainte să pornească motorul şi sarutându~l până la extenuare.-Am o sănătate de fier şi bune antecedente familiale.Câţi nepoţi şi nepoate am?
     Fabio,ce se relaxase de când Ximena intrase în viaţa lui,o îmbrăţişă şi suspină în părul ei ciufulit.
      ~Ştiu,dar mi~e greu să îţi accept indiferenţa şi nu aş putea suporta să ţi se întâmple ceva.
      ~Celui ce i se va întâmpla ceva vei fi tu!-îl avertiză ea râzând.-Mă vei avea pe mine şi o copie a mea în miniatură pentru a te scoate din sărite.Viaţa aşa cum o cunoşti a ajuns la sfârşit.
    ~Viaţa pe care o cunoşteam a terminat în ziua în care te~am cunoscut,iubirea mea.-replică Fabio satisfăcut în timp ce îi închidea centura de siguranţă.-Ai auzit că m~am plâns vreodată?
     Ximena trebuia să admită că nu auzise nici măcar un cuvânt de plâns din gura lui în cei trei ani de când trăia în Italia.Ceruse o logodnă lungă şi,în contra insistenţei lui Fabio să o ducă la altar,întârziară un an să se căsătorească.Ximena vrusese ca amândoi să fie siguri de ceea ce făceau pentru că vroia ca mariajul lor să dureze pentru totdeauna.
     Să aibă un bebeluş fusese o decizie importantă,şi aşteptase să împlinească 26 de ani înainte să rămână însărcinată,convinsă că va fi o mamă mult mai bună decât fusese a ei şi că Fabio va fi un tată fantastic.Fusese un şoc faptul că rămăsese gravidă chiar din prima lună de când deciseseră să aibă un copil,dar era încântată cu ideea de a avea un bebe mic.
     Nu fusese greu să găsească de muncă în domeniul investigaţiei la universitate şi era pe punctul să primească un premiu pentru publicarea ultimei investigaţii de matematică.Cariera îi ocupa mare parte din timp şi deseori trebuia să călătorească în străinătate pentru a da conferinţe.Fabio nu suportase ideea de a sta separat de ea în timpul săptămânii pentru a lucra în sediul băncii din Milano.Deşi călătorea des pentru afaceri,realiza majoritatea muncii lui de acasă,pe Internet.
      Balul mascat ce provocase atâtea probleme în relaţia lor se transformase într~o amintire pozitivă pentru amândoi pentru că fetiţa bolnavă de leucemie putuse călători în Statele Unite pentru a primi un tratament special şi boala era în remisie,cu multe speranţe de a se vindeca.
   Ximena nu învăţase să conducă,decisese că nu îi plăcea să o facă.Asta nu a mai fost o problemă atunci când Fabio a angajat un şofer local pentru a o duce unde vroia ea.
       Miguel,Anastasia şi micuţa Alessandra,fiica lor ce era o copilă încântătoare,se mutaseră în noua casă,La casa di la Fortuna.Contactul familial era frecvent şi informal.Ely născuse pe fiica ei mult prea dorită.Relaţia Ximenei cu tatăl ei era deschisă,afectuasă şi mult mai mult decât ea se aştepta.Fabio învăţase să recunoască profunda iubire ce Miguel o simţea pentru Anastasia şi nu se mai simţeau incomozi unul cu celălalt.
     Din nefericire,nu se schimbase nimic în relaţia Ximenei cu mama ei.Odette fusese judecată şi scăpase de pedeapsă pentru lipsă de probe,dar bucuria ei durase puţin:toţi clienţii ei obişnuiţi o abandonaseră pentru că le era frică ca numele lor să iasă la lumină după arest.Odette închisese agenţia şi se retrase în sudul Franţei pentru a trăi din pensia ce i~o plăteau ginerii ei.Nici Ximena nici surorile ei auziseră nimic de ea în ultimii doi ani,şi cum nu scrisese memoriile cu care le ameninţase,toate credeau că tăcerea ei era o binecuvântare.
    ~Ei,bine...în sfârşit.-anunţă Fabio,parcând lângă intrarea clinicii de obstetrică.
     ~Ştiam că o să ajungem...Nu ţi~ar plăcea să pierzi o ecografie a fiicei tale.
     ~Fabio îi puse o şuviţă de păr după ureche şi o privi cu o iubire imensă.
     ~Niciodată nu am crezut că pot fi atât de fericit...şi acum veţi fi două.Cât noroc am,iubirea mea!
     Ximena îl privi cu iubire.
   ~Cred că fiecare îşi construieşte norocul în viaţă,dragostea mea!

                  SFÂRŞIT