SECRETE...

CAP.24

   ~Copilăria şi adolescenţa mea nu au fost normale.Gândeam că dacă mă voi căsători tânăr puteam să schimb totul şi puteam crea familia fericită de care nu am avut parte.Şi credeam că o iubesc pe Emilia.Niciodată nu vorbesc despre mariajul meu pentru că a fost o greşeală şi continui să mă simt vinovat pentru asta.-strânse din dinţi la ultima afirmaţie.-Eşti satisfăcută?
   ~Satisfăcută de ce?Încă nu îmi spui ce s~a întâmplat.
    ~Emilia a murit traversând în fugă o şosea pentru a lua masa cu mine.Între timp eu o aşteptam fără să ştiu ce se întâmplase.Doream să mă lase în pace măcar în timp ce munceam.Atât de rău eram ca soţ.
     ~Nu o iubeai?-Ximena încruntă fruntea surprinsă.
     ~Bineînţeles că da,dar dintr~un punct de vedere mai matur aş spune că era mai mult prietenie decât iubire din partea mea.Părinţii ei divorţaseră.Amândoi vroiam un cămin stabil,dar ea vroia prea mult de la mine şi mă simţeam presionat şi prins.-explică el cu expresie de culpabilitate.
     ~În ce sens vroia prea mult de la tine?
     ~Dacă nu eram cu ea,mă suna din minut în minut,nu suporta să o las pentru a mă duce la muncă.Era ca şi cum aş fi pierdut dreptul la o viaţă proprie,dar din punctul de vedere al Emiliei aşa se iubea o persoană.Pentru mine nu funcţiona;mă simţeam închis într~o cuşcă.În doar câteva săptămâni mi~am dat seama că nu ar fi trebuit să mă căsătoresc cu ea.Înţelesesem că eram prea diferiţi,dar niciodată nu aş fi rănit~o spunându~i asta.
     ~Nu e vina ta că a murit.-îi spuse Ximena cu amabilitate.
     ~Ştiu.Dar nu am fost cel mai bun soţ în timp ce trăia.Eram egoist şi tânăr,iar ea era prea dependentă.Dar acum nu mai pot face nimic.
    ~Aşa că,după această experienţă,nu ai mai avut nici o relaţie serioasă.-ghici ea.
   ~Gândeam că nu eram făcut pentru relaţiile serioase,iar după Emilia am optat pentru varietate în loc de calitate.-admise Fabio,iar chipul îi expresa părerea de rău că trebuia să îi spună asta.
    ~Nu e nimic ruşinos în a evita ce ce nu îţi face bine.-murmură ea.Toţi suntem diferiţi,nu ne naştem pentru a fi la fel.Eu niciodată nu am avut o relaţie serioasă.
   ~Eu mă gândeam ca ce era între noi era serios.-ochii verzi ai lui Fabio îi aţintiră pe ai ei.
    ~Asta demonstrează cât de mult poţi greşi.-îi răspunse ea cu un râs gâtuit.
    ~Nu mai fi atât de încăpăţânată şi ascultă~mă!-mârâi Fabio căci i se termina răbdarea.-A fost agentul Cosminei cel ce m~a împerecheat cu ea!Nu a fost logodnica mea,nici iubita,nici amanta nici nimic.Au ales~o pentru a da publicitate balului şi pentru a convinge alte celebrităţi că evenimentul era destul de important pentru a participa.Am ieşit la cină de două ori şi am fost la câteva petreceri împreună pentru ca presa să creadă că suntem împreună.Nu e ceva ciudat când trebuie să optimizezi relaţiile publice.
     ~Vrei să spui că relaţia perechii de modă din Italia era falsă?Teatru pur??
     ~Teatru pur.-confirmă el.-Aveam o relaţie pasageră cu o altă persoană,dar se terminase înainte să te cunosc.
   ~Dar...modul în care Cosmina ţi~a vorbit la bal...ce a spus de acordul vostru...Despre ce era vorba?-insistă Ximena,care se temea să creadă ceea ce spunea el.
     ~Îi explicasem că cunoscusem pe cineva care va asista la bal şi ea s~a înfuriat pentru că presa avea să creadă că o abandonasem.Bineînţeles,imaginea splendidă a Cosminei nu putea concepe un abandon.Nu a vrut să participe la bal până nu i~am promis că voi menţine aparenţele pe durata serii şi că nu mă voi relaţiona cu nici o altă femeie
-explică el cu greu.-Dacă aş fi ştiut cât de multă durere îmi va provoca acea promisiune,nu aş fi acceptat.Dar cel puţin a venit şi a dat actului benefic publicitatea de care aveam nevoie.
     ~Dar ea trebuie să îţi fi plăcut.Haide,Fabio,ea e spectaculară şi are un titlu nobiliar,ca şi tine;până şi eu trebuie să admit că faceţi o pereche bună.
     ~Nu,nu îmi place deloc şi e o companie iritantă.Vorbeşte doar de modă şi de cosmetice.La un moment dat m~a numit“dinozaur“ pentru că nu eram de acord cu creionul de ochi masculin.
      Ximena aproape izbucni în râs imaginându~şi acea conversaţie.
    ~Trebuie să admiţi că nu eşti deloc modern...
     ~Te rog nu îmi spune că vrei să îmi machiez ochii....-îi ceru Fabio,reuşind să îi scoată Ximenei un hohot de râs .-Aş face orice lucru să te recuperez,dar nu voi utiliza machiaj.
    ~Nu ai nevoie.Ai nişte gene fantastice.-îl linişti ea.
     Totuşi,creierul ei intrase într~un vârtej de gânduri excitante şi lipsite de logică.Vroia să fie cu el.Pentru prima dată în acea săptămână senzaţia de singurătate şi de pierdere pierdea forţă.Spunea că vroia ceva serios cu ea.Se întrebă dacă îl putea crede,dacă risca să îi dea o altă şansă pentru ca el să îi corespundă iubirii ei.Dar,împotriva haosului gândurilor ei,avea o întrebare evidentă să îi pună.
       ~Atunci,de ce nu mi~ai spus de acordul tău cu Cosmina înainte de bal?
       Văzând expresia lui,ştiu că era o întrebare pe care el spera să nu i~o facă.El,neliniştit,făcu câţiva paşi,apoi se întoarse spre ea.
      ~Gândeam că era un pas mare în relaţia noastră şi eram neliniştit de felul în care mă purtam cu tine.
    ~Un pas mare...-repetă Ximena.-De ce te simţeai neliniştit?
    ~Trebuie să vorbim despre asta acum?
   ~Da,bineînţeles că da.-Ximena nu vroia să dea înapoi,îşi dăduse seama că era mai puternică decât credea.
    ~Chiar şi să încep o relaţie cu tine era ceva neobişnuit pentru mine.Locuiai în casa mea şi niciodată,nu simţisem o dorinţă atât de incontrolabilă de a seduce pe cineva.Asta era ciudat.Şi petreceam cu tine noaptea,toată noaptea şi asta era şi mai ciudat pentru că eu niciodată nu rămân după sex.
    ~Dumnezeule,eram o privilegiată şi eu nici nu ştiam.-îi replică ea cu ironie.-De ce era aşa ciudat faptul că te simţeai atras de mine?
     ~Mă gândeam că nu erai tipul meu,dar chiar eşti.-confesă Fabio.Apoi merse spre ea şi o prinse de mâini.-Te rog,spune~mi că eşti dispusă să te muţi în Italia şi să trăieşti cu mine pentru totdeauna,gioia mia.
    Ximena făcu ochii mari şi nu putu ascunde surpriza în faţa acelei schimbări.
     ~Asta e destul de tare,Fabio.Pentru totdeauna?
    ~Nu mă pot conforma cu ceva mai puţin decât totdeauna şi deja am cerut permisiunea tatălui tău.
      ~Permisiune pentru ce?
   Fabio puse un genunchi în pământ,lăsând~o mută şi fără respiraţie,şi îi oferi un inel strălucitor de diamante.
    ~Vrei să te căsătoreşti cu mine?
   Ximena era atât de uimită de acea cerere încât se lăsă să cadă din nou pe marginea canapelei.
   ~Nu vorbeşti serios,nu~i aşa?
   ~De ce nu aş vorbi serios?-vru să ştie el,aproape agresiv.
     ~Ai spus că nu vroiai relaţii serioase.Ai fost foarte clar în acest sens...
   ~Şi apoi te~am cunoscut pe tine.-puse o mână pe piciorul ei.-Şi m~am îndrăgostit de tine cu o asemenea rapiditate încât nu ştiam ce mi se întâmplă.
    ~Dar credeai lucruri oribile despre mine:că îl vroiam pe Miguel,că eram damă de companie...
    ~Şi apoi m~ai sedus la picnic.-o întrerupse el cu ochii plini de râs.
     ~Eu te~am sedus???-se miră ea.
    ~Ştiai că nu puteam sta fără să te ating.Permiţând să te duc într~un loc retras nu ai făcut o mişcare prea inteligentă.
    Îi ridică mâna stânga şi îi puse inelul cu o faţă de satisfacţie ce nu putea ascunde.
    ~Încă nu am spus că da!-protestă ea.-Se poate să fiu îndrăgostită de tine dar e prea devreme să vorbim de căsătorie.
    El îi cuprinse obrajii şi se aplecă să îi dea un sărut flămând şi exigent ce făcu ca sângele ei să îi circule prin vene cu forţa unui tsunami.
    ~Poţi rămâne noaptea asta aici.-îi spuse cu un suspin de extaz.
     ~Nu fără un “da“ la propunerea mea.Mă vei duce la pat doar dacă accepţi o verighetă.
     ~Eşti acelaşi bărbat care tocmai mi~a spus că mariajul îl face să se simtă stresat şi prins??
     ~Nu sunt aceeaşi persoană ca acum 10 ani.Şi tu nu eşti dependentă şi lipicioasă.Deja te văd în faţa unei table de investigaţie matematică şi uitând de existenţa mea timp de ore şi ore!!-confesă Fabio.
     ~E o posibilitate.Ai dreptate.Nu sunt dependentă,dar încă cred că e prea devreme pentru a vorbi de nuntă.
   ~Fără tine în viaţa mea voi deveni ursuz şi insuportabil.
   ~Deja eşti insuportabil şi mai încăpăţânat decât oricine.Aproape m~ai pierdut pentru că negai ce simţeai pentru mine.-spuse ea,bagându~şi degetele în părul lui cu dragoste.
    ~Te iubesc!-îi spuse el cu sinceritate.-Şi asta mă face să mă simt nesigur.Nu voi fi fericit până nu îmi vei spune că te măriţi cu mine şi vei trăi cu mine pentru totdeauna.
    ~Cu cât vorbeşti mai mult,cu atât mai mult îmi place ideea.-ochii migdalaţi străluceau.
    ~Vrei să petrecem noaptea aici sau mergem la hotelul meu?-mâinile lui îi mângâiau coapsele,creând valuri de căldură în locuri periculoase.
    ~Cred că aş sări pe tine în maşină dacă am pleca.-admise ea tremurând.
     ~Acum mă potrivesc listei tale de cereri masculine?-întrebă Fabio în timp ce o înconjura cu braţele cu dragoste şi tandreţe.
    ~Sincer?Nu te potriveşti deloc,dar ai alte calităţi mai importante.-şopti ea,alintânndu~i obrazul.-Mă iubeşti...Şi eu te iubesc,Fabio Aligueri.Acum,hai să căutam o cameră de invitaţi pentru doi.
     ~Şi te vei căsători cu mine?-insistă Fabio.
     ~Un lucru e sigur...Nu te voi lăsa să scapi.-Ximena zâmbi privind inelul strălucind la lumina lămpii.
     ~Nu aş putea să te las să pleci...-gemu el,strângând~o în braţe.-Te iubesc atât de mult încât am nevoie de un contract nelimitat,amata mia.
   ~Oh...cred că asta s~ar putea aranja...-glumi Ximena,oferindu~i un zâmbet luminos.
    Fericirea umplea inimile lor ca o rază de soare după o iarnă lungă...De acum înainte nu vor mai fi secrete...doar iubire.
    
        (Sfârşitul cap.24)