SECRETE...

CAP.19(partea a2~a)

    Salonul de dans era frumos decorat cu flori şi orchestra începuse să cânte atunci când Anastasia şi Miguel inaugurară oficial evenimentul.Anastasia,elegantă cu o rochie din satin auriu,se urcă pe scenă pentru a oferi un discurs scurt şi amuzant.După aceea Fabio informă despre ultimul balanţ al banilor strânşi şi data când se aştepta ca micuţa Maria,bolnavă de leucemie,putea să călătorească spre spitalul unde va fi tratată.
     Aplauze asurzitoare sarbatoriră veştile bune,iar Ximena întârzie un minut în a~şi da seama de ce se întâmpla la masa prezidenţială,aflată într~un colţ.Anastasia leşinase şi Fabio o luase în braţe pentru a o scoate din sală;Miguel,tremurând,îl urma.Chiar dacă nu avea nici un chef să se apropie de Fabio,Ximena ţinea mult la mama lui şi era îngrijorată pentru ea,aşa că îi urmă într~un salon mic,unde Fabio îşi aşeză mama pe o canapea.
    ~Ce naiba e cu ea?-îl înfruntă Fabio pe Miguel.-Nu ai părut surprins când a leşinat.
   ~Miguel nu are nici o vină,era prea cald înăuntru.-gemu Anastasia,ridicându~se greu.-E vina mea.Nu vroiam ca nimeni să ştie până când ar fi fost inevitabil.
     ~Să ştie ce?-întrebă Fabio îngrijorat.-Ce se întâmplă?Eşti bolnavă?
      Ximena,conştientă că se va descoperi secretul,ieşi din cameră pentru a~i aduce un pahar de apă Anastasiei.Când se întoarse,nu mai era nici un secret.Fabio îşi privea surprins mama.
     ~Eşti însărcinată??-spunea bâlbâit.-Serios??
     ~Cel puţin nu ai spus “la vârsta ta“,dar ştiu că asta ai gândit.-murmură Anastasia enervată.-Şi nu,nu era plănuit,dar ne bucurăm că s~a întâmplat.
   ~De ce nu mi~ai spus nimic?
   ~La început credeam că era menopauza.Niciodată nu aş fi visat că puteam rămâne însărcinată atât de aproape de 50 de ani.Bineînţeles că a fost o mare bucurie.Dar îmi era ruşine să anunţ sarcina,mai ales că am avut atâtea avorturi naturale.Ce sens ar fi avut să anunţ pe toţi dacă sarcina aş fi putut să o pierd ca pe celelalte?La început,asta am crezut.
      ~Dar Anastasia merge la un medic foarte bun ce a sfatuit~o să se odihnească cât mai mult în perioada primului trimestru.Acum e bine.-adăugă Miguel,luând mâna Anastasiei şi aşezându~se pe braţul canapelei lângă ea.
    ~De aceea am redus atâta viaţa socială.-explică mama lui Fabio.-Vreau acest copil.Îl vreau atât de mult!
   ~Dar totuşi nu ai fost capabilă să mi~o spui...
   ~Nu vroiam să te îngrijorez.E o sarcină de risc.-admise Anastasia cu sinceritate.-Ştiu că ţi~ai fi amintit de cât de bolnavă am fost ultima oară când am suferit un avort şi nu vroiam să treci iarăşi prin asta.Mai mult,mi~a fost frică să nu îmi ceri să...
     ~Dumnezeule!Nu sunt atât de insensibil pentru a~ţi cere să pui capăt vieţii propriului meu frate sau soră!-declară Fabio,controlând tonul vocii.-Da,îmi e teamă că te vei îmbolnăvi din nou,dar văd cât de mult înseamnă acest bebeluş pentru voi.Unicul lucru ce mă interesează e sănătatea ta şi să fiţi fericiţi.
    ~Mulţumesc,Fabio.-îi spuse Miguel incomodă.-Apreciez generozitatea ta.Eu nu vreau ca Anastasia să îşi rişte sănătatea,dar mă bucur că înţelegi când să aibă un alt copil a fost mereu un vis ascuns în inima ei.
     Ximena,considerând că prezenţa ei nu mai era necesară,se retrase pe vârfuri pentru a ieşi din cameră.
     ~Ximena,rămâi acolo!-ii strigă Fabio.-Trebuie să vorbim.
    ~Nu am nimic să îţi spun...
    ~Noi ne vom întoarce la masa noastră în câteva minute.-murmură Anastasia zâmbind când văzu poziţia luptătoare a fiului ei.-Puteţi merge înainte.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

   După câteva secunde,Fabio traversase salonul şi era lângă Ximena.Ea evită mâna ce el îi pusese pe spate pentru a o conduce.Apropierea lui îi părea scârboasă,pentru că de fiecare dată când îl privea îşi amintea lucruri ce nu vroia să îşi amintească,avea gânduri ce prefera să nu aibă.
     ~Vom vorbi aici,afară.-zise el,deschizând o usă ce se afla lângă salon.Sera,plină de plante măreţe,cu gresie de mozaic decorativ şi o fântână arteziană în centru,avea uşile deschise spre terasa ce se afla în spate.
     ~Ce mai e de zis?-spuse ea brusc.Îşi băga unghiile în palme,de parcă acea durere putea să o ajute să menţină controlul.
    ~Eu am multe de zis.Pentru început,de ce nu mi~ai spus că mama e însărcinată?-vru el să ştie.-Suntem amanţi.De ce nu ai împărţit asta cu mine?
      “Suntem amanţi.“Afirmaţia o lovi ca un bici,amintindu~i prostia ei.El vorbea ca şi cum nimic nu s~ar fi schimbat,dar în schimb lumea ei se prăbuşise şi se simţea pe marginea prăpastiei.Trebuia să se forţeze mai mult ca niciodată să menţină controlul.Nimic nu o mai rănise atât de tare până atunci;surorile ei o protejaseră prea mult.
    ~Nu puteam să împart asta cu tine.Anastasia vroia să ţină secret şi eu nu mă puteam băga într~un lucru familial.Eu am descoperit acest secret doar din cauza simptomelor şi a vizitelor la medic.
      ~Mama aproape a murit ultima oară când a rămas însărcinată.Eu aveam 15 ani şi nu voi uita niciodată.-Fabio îşi trecu degetele prin păr,ciufulindu~l.Expresia feţei lui arăta clar că boala Anastasiei fusese o experienţă teribilă pentru el.-Sunt foarte îngrijorat pentru ea.Ar fi trebuit să ma avertizezi.
   ~Lucrez pentru mama ta.Îi datorez loialitate şi respect viaţa personală a celorlalţi.
     ~Chiar şi aşa,ar fi trebuit să îmi spui.Deja eram îngrijorat pentru ea.-confesă el plimbându~se prin seră.-De asta am venit acasă şi am rămas un timp.Ea îşi schimbase modul de viaţă şi nu vedeam nici un motiv pentru asta.Niciodată nu m~am gândit la o sarcină.Mă temeam ca Miguel avea o aventură.
   ~Miguel??-exclamă Ximena,culoarea revenindu~i in obraji de surprindere.-Ar trebui să fii nebun sau orb pentru a crede că îi este infidel.Miguel adoră pământul pe care îl calcă mama ta.
    ~Şi totuşi ,intimitatea ta cu el a provocat bârfe în localitate!-Fabio se întoarse spre ea cu ochii strălucind de furie.
    ~Scuze...ce?!?Intimitatea mea cu...Miguel??-spuse ea dezgustată.
   ~Dintr~o dată mama dispăruse din scenă şi îl vedeau pe Miguel însoţit de o tânără frumoasă prin toate locurile.Bineînţeles că vorbeau şi bârfeau!!Nu fi atât de naivă!
    Ximena se îmbolnăvi când înţelese ce îi spunea şi o ororiză gândul că Miguel şi ea fuseseră motiv de bârfe.
   ~Te~ai întors acasă pentru că credeai că am o aventură cu tatăl tău vitreg??
    ~Când se vede o frumuseţe de femeie cu un bărbat mai în vârstă,oamenii cred ce e mai rău.
   ~Şi tu ai crezut asta?-îl presionă ea,privindu~l cu capul sus.
    ~Mă preocupa această posibilitate.Evident,vreau să imi protejez mama.
   ~Şi încă crezând ceva atât de oribil despre mine,ai încercat să te culci cu mine.-spuse ea,devastată de adevăr.
   ~Mai bine eu decât Miguel...şi să fim sinceri,e adevărat că ai o relaţie foarte apropiată cu Miguel.
   ~Doar pentru că Anastasia se simţea foarte rău când am început să lucreaz aici şi barierele obişnuite s~au rupt când am ghicit că era însărcinată.Surorile mele au fost însărcinate şi pot recunoaşte simptomele.Şi am vorbit mult cu Miguel pentru ca el să nu fie atât de speriat din cauza sănătăţii mamei tale.Faptul că Miguel era atât de îngrijorat şi se simţea vinovat de situaţie supunea o povară în plus pentru ea.-spuse Ximena,păstrând pentru ea faptul că se apropiase de Miguel şi pentru interesul ei personal.Vrusese să îl cunoască şi să vadă ce fel de om era înainte să îi spună că credea că era tatăl ei.
   “Mai bine eu decât Miguel“.Acea frază crucială lăsase urmă în autostima Ximenei.
    ~Erai dispus să te culci cu mine pentru ca eu să nu îl mai bag în seamă pe Miguel?-îl întrebă ea direct.
  Într faţa acestei întrebări Fabio îşi strânse buzele.
    ~Ăsta era planul original,dar nu a întârziat să se complice pentru că m~am simţit atras de tine imediat.
     Era evident că lui nu îi păsase dacă ea ieşea rănită din planul lui de seducţie.Se interesase de ea doar pentru a o îndepărta de Miguel şi,chiar dacă gândea că era o neruşinată ce încerca să fie amanta unui bărbat căsătorit,se culcase cu ea.Asta nu spunea nimic bun despre etica lui,dar nici nu o surprindea.Trădase încrederea ei si pe cea a Cosminei.
     Dar durerea Ximenei era mai profundă pentru că crezuse cu adevărat că Fabio se simţise foarte atras de ea de la început,aşa cum ra fusese de el.Şi tocmai îşi dăduse seama ca nu era aşa.Fabio plănuise ca ea să îl dorească şi avusese succes.Aventura lor nu ar fi fost posibilă în alte circumstanţe.
    ~Ai plănuit să mă seduci.-îl condamnă,rănită,în timp ce încerca ca durerea şi resentimentul să nu i se arate în vocea tremurândă.Ar fi trebuit să îşi dea seama!Într~un final,ea nu avea frumuseţea surorilor ei;de fapt,era destul de normală în comparaţie cu ele:drăguţă în zilele bune şi,în opinia ei,mică de statură şi cu curbe prea mari in zilele rele.
    ~Deja eram băgat până în gât,frumoasa mea.-Fabio se apără cu un ton aspru.-Dar când am ştiut că erai virgină am înţeles că erai nevinovată de orice aventură cu Miguel şi ca zvonurile fuseseră doar...zvonuri.
     ~Nu îmi spune “frumoasa mea“.Nu sunt.E Cosmina.-Ximena se îndepărtă de el şi privi fântâna.Îşi blestemă limba,pentru că nu vroia să îi spună nimic despre Cosmina.Relaţia lui cu altă femeie era induscutibliă,iar ea nu avea să renunţe la mândria ei pentru a vorbi cu el despre acel subiect.Fabio vrusese să o îndepărteze de Miguel şi reuşise pentru că o făcuse să uite motivul pentru care venise în Italia.Venise la castelul Aligueri pentru a îşi cunoaşte tatăl.
     ~E posibil să ai această impresie.Ar fi trebuit să îţi spun despre ea.
     ~Lasă~te de “ar fi trebuit“.Aveam dreptul să ştiu că era o altă femeie în viaţa ta!
     ~Aş prefera să nu avem această discuţie acum.Vom vorbi după bal.
     ~Ai uitat că voi petrece noaptea aici şi că am intenţia să dansez până în zorii zilei?-interveni o voce.Cosmina Ruffini,cu aspect de prinţesă reală,intră.O privi pe Ximena de sus.-Nu eşti deloc tipul lui.Pot şti ce ai văzut la ea?
     ~Cosmina...-mârâi Fabio la ea.-Avem o înţelegere.
     ~Şi tu joci murdar.Eşti aici cu es când ar trebui să fii cu mine în faţa presei.-zise blonda îngâmfată..
      Atunci când Cosmina puse o mână posesivă pe braţul lui Fabio,Ximena se îndepărtă rapid fără a spune nimic.Nu era nevoie să mai spună nimic.Era evident că acea femeie ştia că Fabio îi fusese infidel şi nu părea supărată.Deasemenea vorbise despre o înţelegere.Era dificil să se simtă vinovată că se culcase cu iubitul Cosminei când o vedea atât de dură şi dispusă să treacă peste o infidelitate.
Telefonul Ximenei vibră în buzunar.Îl scoase şi îl duse la ureche.
     ~Sunt Ely.Trebuie să te întorci imediat acasă.S~a întâmplat ceva şi nu poţi sta în străinătate fără protecţie până se rezolvă treburile.Vor veni să te ia mâine devreme.Poţi să faci bagajul rapid?E o urgenţă.
   ~Nu îmi poţi spune ce s~a întâmplat?-Ximenei i se învârtea capul de durere.
     ~Nu prin telefon.Nu e o linie sigură.-o avertiză Ely.-Aşa că,te rog,nu mai spune nimic.
      Ximena îsi băgă telefonul în buzunar.Se întreba ce se întâmplase şi cui din familie pentru a fi o urgenţă.O răpire?Îi îngheţă sângele în vine.Era o cauză probabilă în cercul ei familial.Merse direct la Anastasia pentru a o anunţs ca are o urgenţă familială şi că se întorcea imediat la Londra.Nu era sigură că Anastasia îi credea scuza,şi nu o putea învinui.Telefonul venise la momentul potrivit,pentru că Ximena nu suporta ideea de a~l mai vedea pe Fabio.Era timpul să uite...

       (Sfârşitul,cap.19)