CAP.15

6.1K 329 0
                                    

A doua zi după amiază,Fabio îi făcu Ximenei o minunată surpriză,ţinându~şi promisiunea de a~i rezerva o vizită privată la Galeria de Artă Uffizi.Anastasia examină chipul stralucitor al Ximenei şi strânse din dinţi contemplând cu coada ochiului expresia indiferentă a fiului său.
~Va fi un eveniment elegant,Ximena.-îi spuse.
După ce îşi strânse părul într~un coc în vârful capului,Ximena îmbracă o rochie de cocktail neagră şi coliarul de diamante.Îşi pusese o pereche de pantofi la modă,cu tocuri foarte înalte,apoi coborî scara pentru a se reuni cu Fabio.
~Între coc şi tocuri,ai câştigat mai mult de 30 de centimetri în înălţime,cara mia.-comentă Fabio,foarte elegant cu un smoching perfect şi pantaloni negri şi strânşi.Ca întotdeauna,arăta impresionant.-Îţi stă bine cu diamante.
~Au fost un cadou pentru când am împlinit 18 ani.-ea atinse,în mod involuntar,diamantele ce îi împodobeau gâtul.
~Kusnirovich?-întrebă el.
~Da.
~E evident că îl cunoşti de mult timp.-spuse el,supărat şi rezistând să nu îi ceară să îl dea jos.-Pare un cadou foarte generos.
Ximena dădu din cap,pentru a evita mai multe întrebări.Era logic ca el să simtă curiozitate de prietenia ei cu Sasha,care se mişca doar în cercuri exclusive.Nu vroia să spună adevărul despre bogata sa familie,dar nici nu vroia să îl mintă pe Fabio,aşa că mai bine tăcea.
Evenimentul ce avea loc în Galerie era visul oricărui iubitor de artă.Lume îmbrăcată elegant ce beiau şampanie în timp ce colindau sălile,contemplând operele magnifice.Nu era zgomot,nici împinsături,aşa ca Ximena putea admira totul.
Când rămase nemişcată în faţa tabloului Madonna,Fabio comentă că părea că ştie exact ce vroia să vadă.
~E una din operele favorite ale surorii mele.Era restauratoare într~un muzeu şi,când eram mică,m~a dus în toate locurile să văd opere de artă minunate.Vroia să se asigure că voi primi o educaţie completă şi nu prea avea încredere în internatul meu.
~Ai fost la un internat?
Ximena îl privi amuzată şi se opri in faţa tabloului "Baco",de Caravaggio.
~Am fost o fetiţă supradotată şi,evident,studiam cu burse.Ely nu şi~ar fi permis să plătească matricula.
~Cât de supradotată?
~Nu îmi place să vorbesc despre asta,Fabio.Învăţ foarte repede şi am memorie fotografică pentru date şi cifre.Hai să o lăsam aici.
O brunetă înaltă,ce purta un coliar de perle şi o rochie din mătase cu buline albe şi negre,se apropie de ei şi îl salută pe Fabio cu familiaritate.Faptul că ignora prezenţa Ximenei,o făcu să se îndepărteze.
~De ce ai plecat?o întrebă Fabio când o găsi,după 10minute în Sala Tiziano.
~Cocheta cu tine şi mă ignora pe mine.Nu pierd timpul cu asemenea persoane.-îi spuse fără nici o remuşcare.
~Am fost amanţi acum mulţi ani.-Fabio ridică din umeri cu indiferenţă.-Nu mai înseamnă nimic pentru mine.
"Şi nici eu nu voi însemna nimic.",adăugă mintea logică a Ximenei.Un fior o făcu să îşi îndrepte spatele.Ştia că aventura lor nu va dura mult.În curând Fabio se va întoarce la sediul băncii din Milano,iar Ximena,ce se angajase doar pentru 3 luni,se va intoarce la Londra la sfârşitul verii.Îşi repetă urgent că era doar o aventură de o vară.Iar sfârşitul acestei aventuri ustura un pic,dar nu durea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

A fost o experienţă incredibilă.-spuse Ximena,urcând în maşină.-Îţi mulţumesc din tot sufletul.Ely mă va invidia când va afla că am asistat la o vizită privată.
~Vreau să vorbesc ceva cu tine.-îi zise Fabio cu voce dulce.-Trebuie să merg la Milano mâine pentru că s~a întâmplat ceva destul de grav şi trebuie să vorbesc cu un ministru.Voi fi plecat 48 de ore.Vreau să vii cu mine,gioia mia.
~E imposibil.Mai sunt trei zile până la balul mascat.
Chiar dacă nu îi plăcea ideea de a sta fără el nici măcar un timp atât de scurt,era o femeie practică.
~Nu o pot lăsa pe mama ta să se ocupe de tot -continuă ea.
~Am auzit că nu ţi~ai luat aproape nici o zi liberă.
~E adevărat,dar a fost alegerea mea.Şi nu de asta am să o las baltă.Pentru bal e nevoie de multă muncă şi o grămadă de lucruri mărunte ar putea ieşi rău.
~Îl are pe Miguel.
~Nu îţi place să auzi cuvântul "nu",nu~i aşa?-tensionată de insistenţa lui,Ximena îi aruncă o privire plină de reproş.-Răspunsul meu e nu,îmi pare rău,si mulţumesc pentru propunere,dar nu.
~Ar trebui să fir un "da".-o contrazise Fabio,fără a~şi ascunde dezacordul cu acea decizie.
~Eşti destul de arogant,nu crezi?Tu nu ai de ce să îmi spui ce trebuie sau nu trebuie să fac.
~Nu mai contează...-puse el punct final.
În acea noapte,singură în pat pentru prima oară în acea săptămână,Ximena gândi că cel puţin acum îi vedea toate defectele.Fabio era obişnuit să primească o atenţie excesivă din partea femeilor.Nu ar fi trebuit să o pună într~o situaţie atât de dificilă când amândoi puteau suporta fără probleme să stea despărţiţi 48 de ore.
În dimineaţa următoare,când traversa holul în drum spre salon pentru a lua micul dejun,se întoarse când Fabio o strigă din uşa biroului său şi îi făcu semn cu mâna să se apropie.Încă era supărată pe el şi nu o ajuta cu nimic faptul că arăta atât de bine într~un costum închis la culoare,acompaniat de o elegantă cămaşă roz aprins şi cravată neagră.Era de ajuns să îl privească pentru a rămâne fără respiraţie.
~Putem vorbi un moment înainte să plec?
Ximena,fără să se lase impresionată,merse spre el.
~Când tu zici "sari",niciodată nu voi răspunde "cât de sus?"-îi spuse încet.
În loc să răspundă,Fabio închise uşa şi o ridică în braţe.Îi prinse buzele într~un sărut pasional ce făcea ca fiecare celulă a corpului ei să se trezească.
~Îţi va fi dor de mine.-murmură lângă buzele ei.-Şi mie îmi va fi dor de tine.
~Dar vom supravieţui.
~Pentru o femeie ce îşi doreşte un bărbat romantic,această frază nu e deloc romantică.-râse.Fabio,cu ochii veseli.-Ai readus distracţia în viaţa mea,cara mia.
O aşeză încet jos.Ea îsi strânse pumnii pe lângă corp.Pentru prima oară în viaţa ei îşi dorea să se arunce înapoi în braţele unui bărbat,dar nu vroia să se comporte ca o şcolăriţă.El utilizase cuvântul "distracţie".Distracţia era ceva trecător,momentan...

SECRETE...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum