CAP.8

6.7K 335 2
                                    

A doua zi,Fabio utiliză scara din spate pentru a se întoarce în dormitor după o grea sesiune de antrenament în sala de sport ce se afla în subsol.Era iritat după o noapte rea şi convins că fusese manipulat fără să ştie.Mai rău,atunci când,sătul de a se învârti,se trezise devreme pentru a lucra,descoperise că ea avusese dreptate în legătură cu cifra greşită.Şi privise doar o secundă foaia!Nu înţelegea cum captase greşeala atât de repede.Aproape trecea de o uşă când auzi vocea Ximenei şi a lui Miguel,amândoi vorbind în şoaptă într~un loc ferit de vederea lui.

~Nu pot merge azi-îi spunea Ximena bărbatului în vârstă.-Ar fi trebuit să îţi spun aseară,dar nu am putut de faţă cu Anastasia.

~Bineînţeles că nu.Va trebui să mergem în Florenţa altădată.-oftă tatăl vitreg al lui Fabio.-Cât timp ce Anastasia nu~şi dă seama ce punem la cale,nu trebuie să ne preocupăm.

~S~ar supăra?întrebă Ximena.

~Glumeşti??spuse Miguel.Ultima oară a spus că mă omoară.De data asta nu pot da greş.

Vocile se îndepărtară.Fabio,încruntat,se întrebă despre ce vorbeau.Ideea lui iniţială ca Ximena avea ceva cu Miguel dispăruse,dar acum revenea.De ce Miguel şi secretara mamei lui şuşoteau pe la colţuri?De ce se întâlneau pe ascuns în Florenţa?Cum putea fi asta ceva inocent?Ce ascundeau mamei lui?"Ultima oară a spus că mă omoară."Fabio decise dezgustat că se putea referi la o infidelitate ulterioară.

Nu îi plăcea ideea că mama lui ar putea ierta o trădare de acel calibru,dar nu putea uita că petrecuse mulţi ani căsătorită cu un bărbat ce o obligase să închidă ochii în faţa infidelitaţilor şi să le accepte.Mama lui nu putea să cadă din nou în aceeaşi greşeală...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

La 12 fără zece,Ximena era pregătită pentru a merge în Florenţa să ia masa.O rochie simplă de vară de culoare verde,cu bretele,îi acoperea silueta.Chiar dacă era stresată,Miguel reuşise să o facă să zâmbească.Clişeul de a încerca o dată şi încă o dată,împotriva greşelilor,părea inventat special pentru soţul Anastasiei.Miguel vroia să îi dăruiască soţiei lui o bijuterie care să îi placă şi pe care să o poarte.Dar el avea gusturi ţipătoare,în timp ce Anastasia prefera eleganţa şi simplicitatea.De asta Ximena trebuiea să îl însoţească pe Miguel la un atelier de design de bijuterii pentru a alege ceva ce să îi placă cu adevărat şefei sale,ca şi cadou de ziua ei.

Ximena se reunise pentru puţin timp cu Anastasia pentru a vorbi de aranjamentele florale pentru balul mascat şi apoi coborî scara.Se încruntă atunci când soneria veche se auzi tare.Se uită la ceas:12 fără 5.Recunoscu bodyguard~ul ce se afla la poartă;era Danilo,şeful de securitate al Sashei.Strânse din dinţi la gândul că îl trimisese pentru a o intimida.

~Unde ţi~e bagajul?-întrebă Danilo.

Ximenei i se strânse inima.Se întrebă dacă îl înţelesese rău pe Sasha.Poate se aştepta să îşi facă valiza şi să se întoarcă cu el la Londra.Îşi înălţă capul.

~Mă voi întoarce aici după masă.Nu plec nicăieri.

Danilo nu comentă nimic.Lângă scară,îşi scoase mobilul şi sună pe cineva,vorbind în rusă ,fără îndoială pentru a se asigura de ordinele şefului său.

Ximena îşi lua geanta de pe scaunul din hol când îl văzu pe Fabio sprijinit de tocul uşii biroului său,cu chipul încruntat.Îi sări inima din loc.Sprâncenele negre îi erau incruntate asupra ochilor verzi.Era incredibil de frumos.Dintr~o dată îşi aminti de atingerea degetelor lui pe buzele sale cu i seară înainte,plăcerea periculoasă ce îi coborâse pe spate,oprindu~se în locuri intime,întărindu~i sânii şi făcându~i genunchii să tremure.Obrajii i se înroşiră la trezirea acelei dorinţe ce nu putea nega.

SECRETE...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum