SECRETE...

CAP.4

Nu,nu era în stare de asta.Mai ales că Miguel avea chestiuni mai importante în minte şi Ximena nu vroia să facă nimic pentru a nu o nelinişti pe Anastasia.

~Hai să mergem,spuse Fabio serios.

~Să nu aprobi bucătăria decât dacă e perfectă,o avertiză Anastasia pe Ximena cu firmeţe.

~De ce nu vii cu noi?sugeră Fabio.

~Urăsc mirosul de vopsea,replică mama sa tensându~se.

Ximena ştia că deasemeni se simţea şi rău în maşină.Ea era dispusă să o înlocuie pe femeie dacă asta o ajuta să se odihnească şi să recupereze forţe.Încercând din greu să ţină pasul cu Fabio,coborî scările şi ieşi cu el prin spatele castelului unde îi aştepta unul din luxoasele automobile ale lui Fabio.Era un Pagani Zonda.Amir,soţul lui Sarah,avea şi el unul dar,ca rege al statului din Maraban,în Golful Piersic,de foarte puţine ori putea să~l conducă.Ximena gândi ironică, că erau ca nişte copii cu jucării.

~Frumoasă maşină,spuse ea ,gândindu~se că era un motiv în plus pentru a uita de atracţia ei faţă de el:niciodată nu s~ar fi potrivit.Luxul nu o impresiona,chiat dacă admitea că,de când Ely se ocupase de ea de când era mică,niciodată nu îi lipsise nimic.Fusese o răsfătată pentru că era cea mai mică din familie şi poate de asta trebuise să fugă pentru a putea deveni adultă.

~Am înţeles că Miguel te duce cu maşina peste tot,comentă Fabio când se aşeză lângă el.

~Am nevoie ca cineva să mă ducă unde nu pot merge pe jos sau cu bicicleta.Nu ştiu să conduc.

~Asta trebuie să facă dificilă munca ta,se încruntă Fabio fără să îşi ascundă surprinderea.

~Da,îi dădu dreptate Ximena,pentru că era adevărat.Admiră mâna bronzată ce învârtea volanul,în timp ce treceau de poarta castelului pentru a se îndrepta spre satul ce se afla dincolo de ziduri.Dar nici eu nici mama ta nu ne~am gândit că ar fi trebuit să ştiu să conduc atunci când mi~a luat interviul pentru muncă.

~Ai putea învăţa.O să pregătesc actele,îi spuse Fabio.

~Am suspendat de câteva ori când eram acasă.În realitate,nu vreau să mai încerc,confesă Ximena.

~De câte ori?întrebă Fabio.

~De şase,Ximena se tensă.E de ajuns pentru mine.Am o coordinare proastă şi o percepţie a spaţiului foarte rea.Toată lumea are o slăbiciune,a mea e asta şi pot trăi cu ea.

~Orice idiot poate să conducă,replică Fabii,nepăsător.Fără nici o îndoială era o opţiune pentru a o îndepărta de Miguel.Te voi învăţa cât voi sta aici.

~Mulţumesc,dar nu.spuse Ximena cu faţa schimbată.

~Nu era o sugerenţă,era un ordin,spuse Fabio cu o voce mortală.Ca să fii eficientă în munca ta,trebuie să ştii să conduci.

Ximena contemplă magnifica panoramă în timp ce coborau colina spre o vale plină de cireşi şi de vii de struguri.Gura sa formă o înjurătură pe care nu o rosti.

~Lucrez pentru mama ta,nu pentru tine.Nu trebuie să fac ceea ce îmi ordoni.

El strânse degetele pe volan.Ximena îl privi cu coada ochiului şi văzu tensiunea de pe chipul lui ce indica neobişnuinţa de a nu~i fi ascultate ordinele.Timp de un moment,întoarse spre ea ochii verzi şi o descărcare de tensiune electrică umplu aerul.Ximena inspiră profund şi lent,îşi întinse fusta pe coapse şi avu tactul de a tăcea.