Frați Vitregi - (Boyxboy)

13

Ma ridic din pat trist. Abia am reușit sa o calmez de tot pe bruneta, și sa o conving ca totul va fi bine, asigurându-ma ca doarme. E ora 11, iar într-o ora trebuie sa fiu în pădure, și să îi dau stick-ul lui Ramyro, tipul cu care trebuie sa ma întâlnesc cu. Îmi trec mâna prin păr și ies tiptil din camera Catarei, mergând în bucătărie. La ultima treapta ma împiedic și cad pe podea. Îl aud pe șaten cum râde și se apropie de mine. Aș spune că am un sentiment de deja-vu, dar asta chiar s-a mai întâmplat. Ma ridic de pe podea călcând stramb la primul pas, apoi recepatandu-mi echilibrul.

-Ești atât de neatent!

Se face auzita vocea lui. Nu înțeleg nimic, parca era mai drăguț în pădure , iar acum e din nou enervant. Trec pe lângă el nebagandu-l în seama și îndreptându-ma înspre bucătărie. Mi-e foame, iar azi am multa munca. Deschid frigiderul uitându-mă prin el sa vad ce este de mâncare. Iau ceva salata de roșii, făcută de Catara, cel mai probabil, și ma așez la masa. Trebuie sa vad cum rezolv cu pozele și restul.

Simt cum satenul se oprește în spatele meu, și își incolataceste mâinile în jurul gatului meu. Zâmbesc incontrolabil și ma îndrept cu fața la el. Ma săruta lung și se așează lângă mine pe scaun.

-Scuze pentru mai devreme, așa m-am obișnuit, sa rad de tine... Nu m-am obișnuit încă sa fiu tipul prietenos și dragastos, și mai am momentele mele... Scuze!

Îmi explica cerându-și scuze de doua ori deja. Zâmbesc și dau din cap apoi îl îmbrățișez. Am nevoie de asta, de cineva aproape, care sa ma înțeleagă. Îmi zâmbește și îmi ia mana în al lui jucându-se cu degetele mele. Chicotesc și ma uit la imaginea din fața mea. Tipul care și-a bătut joc de mine patru ani, ma privește plin de dragoste și se joaca cu degetele mele.

-Promite-mi ceva...

Îmi spune și își ridica privirea către mine. Ma privește în ochi serios, iar eu înghit în sec. Dau din cap afirmativ dându-i de înțeles să continue.

-Promite-mi ca mereu ma vei asculta și nu vei trage concluzii pripite niciodată! Te iubesc enorm, și nu aș vrea să te pierd pentru nimic în lume!

Îmi spune serios iar eu îl privesc în ochi. Vad iar acea scânteie. Scânteia aceea care apare mereu când mă privește în ochi, scânteia care îi apare mereu când îmi spune totul sincer. Iubesc acea scânteie, e scânteia noastră, și promit ca se v-a face "foc" curând.

-Promit. Dar promite-mi același lucru! Și eu te iubesc, mereu am sa o fac!

Ma săruta scurt zâmbind larg.

-Promit, iubire!

Ma ridic de la masa și merg înspre dormitorul Catarei. Oricum nu am mâncat nimic, dar e mult mai plăcut sa vorbesc cu Artemis, decât sa mănânc. Îmi trec mana prin par și expir lung. Deschid încet ușa și o vad stand în fund pe pat zâmbind. Respir ușurat și întru în camera ei urmat de șaten.

-Cum ești?

O întreb în timp ce ma așez pe pat. Sa o vezi zâmbind, știind ca ai ajutat-o sa treacă peste ceva greu, e uimitor de plăcut .

-Sunt bine. Voi cum sunteți?

Întreabă la rândul ei uitându-se la unul și la altul fugitiv. Expir lung și ma așez lângă ea pe pat. O sărut pe frunte și o mângâi pe spate.

-Bine, suntem bine. Ma bucur ca te vad zâmbind.

Răspunde Artemis aruncadu-mi o privire fugitiv.

-Normal ca zâmbesc. Dar știi fratioare... Nu e frumos sa razi de iubitul tău când se împiedică pe scări!

Îi spune cu un ton autoritar, amenințând-l cu degetul arătător. Casc ochii uimit iar satenul se îneacă. Ne uitam la ea, iar ea râde și da din umeri apoi arata spre urechi și ochi. Ma încrunt nedumerit apoi îmi amintesc de faza cu "fetele au 6 ochi și 8 urechi atunci când bănuiesc ceva" sau ceva de genul asta, și dau din cap înțelegând la ce se refera. Ma uit la ora și vad ca e 11 jumătate, deci ar cam trebui sa plec.

(...)

Îi dai stick-ul lui Ramyro apoi zâmbesc și îmi pun gluga pe cap. Plec înapoi spre corturi, auzind fiecare băț sau frunză strivindu-se sub pașii mei. Îmi trec limba peste buze, apoi îmi scot telefonul din buzunar apelând-o pe Izabela. Din fericire îmi răspunde chiar repede la apel.

-Da? Ai rezolvat?

Ma întreba imediat ce răspund iar eu chicotesc. Nu e serioasa, se abține sa nu rada.

-Da. Ce faci șefa?

O întreb iar ea explodează într-un ras colorat. Mereu a amuzato atunci când vorbeam ca în filme și trebuia sa fie serioasa. Rad și eu iar ea îmi explica, ca sta pe la birou și se plictisește, iar eu îi spun ce mai este nou, evitând subiectele care țin de șaten. Ajung la corturi, asa ca închei apelul și îmi arunc telefonul prin buzunar.

-Am vorbit cu Raisa, va șterge pozele în maxim un minut și va posta un mesaj în care explica totul.

Îmi spune Artemis repede apoi pleacă mai departe în treaba lui. Îmi ridic o sprânceană uimit. Încet problemele încep sa dispară! Și asa îmi amintesc de mesaj. În 2 zile trebuie sa merg la depozitul acela, iar asta mă ingrozea. Artemis se pune în fața mea și îmi ia capul în palme, apoi ma săruta lung. Îmi pun mâinile pe talia lui rasounzandu-i la sărut. Un fior îmi trece tot corpul în momentul în care își dezlipește mana de fața mea și și-o pune pe talia mea, ucand ușor degetele. Atingerea lui e de-a dreptul fierbinte și chiar ard.

-Ce se întâmplă aici?!

Auzim vocea femeii care îi este mama bărbatului de lângă mine. Ne dezlipi automat și ne uitam la ea . Se uita confuza și uimita, dar nici o urma de dezgust sau ura.

-Eu...

Încearcă sa spună Artemis ceva, dar nu își găsește cuvintele.

-Suntem împreună.

Răspund simplu iar ea își ridica o sprânceană radicandu-si atenția către fiul ei. Acesta da din cap afirmativ iar ei i se măresc ochii. Tata se apropie pe la spate de ea și își pune mana pe talia ei întrebând-o ce se întâmplă, iar ea îi explica totul. Acesta se uita la noi doi și da din cap afirmativ apoi oftează lung.

-E okay, presupun ca nu am fost un tata model, deci nu-ți pot reproșa nimic. Pot sa fiu dezacord cu asta, dacă ma vei ierta și tu vreodată pentru tot.

Îmi răspunde sincer și își trece degete prin par. Femeia se uita confuza la el, iar eu ma apropii de tata și îl îmbrățișez, el rasounzandu-mi la îmbrățișare. Ne dzlipim iar după ne uitam la mama satenului.

- Deci voi fi și mama și soacra pentru amândoi, în același timp. Interesant! Atât timp cât aveți grija unul de altul nu am nimic împotrivă.

Ne răspunde zâmbind iar eu îi sar în brate satenului sărutându-l fericit. Acesta îmi răspunde la sarut și își pune mainile pe talia mea.

-wow... Am pierdut ceva, nu? Nu puteați aștepta să întru pe camera foto?

Ne răspunde bosumbrata iar tata îi ciufuleste parul, aceasta strambandu-se.

2 zile, nu uita!

Mesajul care mi-a stricat dispoziția!