Frați Vitregi - (Boyxboy)

6

Stau întins în pat cu scopul de a adormi, dar nu prea pot. Ma foiesc printre perne și plapumă încercând sa găsesc o poziție mai confortabila. Ma ridic în fund și oftez zgomotos apoi îmi dau tricoul jos. Poate sunt ciudat, dar ma simt ciudat când am par pe corp asa ca am mâinile super fine, și chiar folosesc crema de mâini, dar asta pentru ca pielea mea se usucă repede și se face mai aspra și urăsc asta. Ma uit la telefon și expir lung apoi îmi trec mana prin păr. Imi mușc buza de jos stresat și îmi iau un hanorac pe mine apoi ies din camera. Purtam o pereche de blugi și hanoracul meu veșnic, cu stele pe el.

Nu știu de ce iubesc asa de tare stelele, dar simt ca sunt singurele chestii care ma mai calmează. As vrea sa ma pot uita mereu la stele, și sa fiu aproape de ele, sa le pot atinge. Știu ca stelele nu sunt asa cum le vedem pe cer și în realitate, dar as vrea o stea, sunt superbe.

Mai am 20 de minute pana încep munca, dar nu încurc pe nimeni dac întârzii puțin. Ma așez pe jos, pe iarba pufoasa și mare, uitându-mă la stele, și la cerul albastru aproape negru. Îmi scot telefonul și o apelez pe Izabela. Nu pot merge azi la munca, sunt prea obosit, poate reușesc să o conving sa îmi trimită fișierul pe laptop. Îmi pun telefonul la ureche și aud sunetul enervant semn ca telefonul sună. Îmi răspunde destul de repede la apel.

- Da Nova?

Întreabă ea abținându-și rasul. Aud cum îi șoptește cuiva sa nu o mai gâdile și zâmbesc când observ ca e într-o stare buna.

- Poti să-mi trimiți fișierele pe laptop? Sunt prea terminat ca sa vin la munca.

Oftează și aud cum face câțiva pași pe parchetul ce se auzea sub picioarele ei.

-Ce s-a întâmplat? Ești bine? Sigur, dacă ai nevoie de timp, poți sa lipsești câteva zile, e ok, nu avem prea mult de munca oricum.

Zâmbesc și îmi mușc buza puțin stresat, dar fericit ca a fost deacord sa lipsesc.

-Mama tipului pe care îl urăsc, se căsătorește cu tata, și nu pot să-i împiedic fiindcă îmi place sora lui și nu vreau sa o dezamăgesc, e chiar entuziasmat ca vom fi frați.

-Oh, bine. Sper sa fii bine! Încearcă sa te înțelegi cu el, și când vrei sa pleci, pleacă și tine legătură cu puștoaică, iar pe el lasă-l naibii. Fii tare pustiule!

Chicotesc amuzat și mai vorbesc puțin cu ea apoi închid apelul. Ea e cu soțul ei, se distrează, dar totuși a vorbit cu mine. E o femeie grozava, și chiar zici ca e o copila după comportament. Ma așez pe banca și oftez încă zâmbind. Chiar m-a ajutat puțin, dar sunt extrem de nervos pentru ca încă am impresia ca simt gustul buzelor satenului. Îmi șterg iar buzele dar degeaba, gustul de ciocolata și căpșune a rămas imprimat pe buzele mele, iar asta ma enervează enorm.

-Auch, mă urăști?

Se aude o voce în spatele meu și îmi întorc capul. Îmi dau ochii peste cap când il vad pe șaten. Îl urăsc atât de tare, dar nici nu știu de ce. Expira greoi și se așează pe banca lângă mine. Îmi trec degetele prin par și dau sa ma ridic dar sunt tras înapoi de Artemis pe banca. Marai cava incoerent și ma uit la el cu dispreț. Își musca buza de jos agitat și își împletește degetele cu ale mele. Nu pot să-mi iau mana din a lui căci mi-o ținea prea strâns, deși nu ma doare deloc

-Da te urăsc enorm. Ma lasi sa plec?!

Îi răspund uitându-mă în ochii lui enervat de comportamentul de copil mic pe care îl avea. Se uita și el în ochii mei iar în fior îmi străbate repede spinarea.

-Nu.

Îmi răspunde simplu și da din umeri. Se uita în jos câteva secunde și își îndreaptă iar privirea către mine. Ce dracu are în gând? Își pune o mână pe obrazul meu iar eu încerc se o dau jos dar mana mi se blochează peste a lui, refuzând clar sa mai funcționeze. Își apropie fața de a mea dar ma dau în spate. Într-un final reușește sa ajungă cumva peste mine. Sunt cum roșesc la poziția în care ne aflam, și încerc să-l împing, dar are o tonă. Își lipește buzele de ale mele într-un sărut flamand la care... Dracu știe de ce, îi răspund. Îmi musca buza de jos făcându-mă sa gem peste buzele lui. Nu mai pot să-l împing, mâinile și picioarele refuza sa mai funcționeze, iar creierul și corpul răspund automat la tot, în timp ce inima mi se oprește în loc.

Aș fi un idiot dacă as aș spune ca nu e cel mai bun sărut din viata mea. Buzele lui sunt dulci, deși nu știu de ce, poate îi plac dulciurile. Simt cum tot universul se oprește în loc și cum inima începe să-mi bata deodată cu putere. De ce îi răspund? De ce îmi place? Nu sunt gay, la naiba!

Își dezlipește buzele de ale mele , amandoi respirand sacadat. Ma privește în ochi iar eu ma fac rosu tot la fața. Nu de rușine, ci de nervi. Îl împing de pe mine iar el cade de pe banca lovindu-se cu putere de ceva.

-Oh la naiba! Doare! Acum trebuie sa ma ajuți sa merg acasă.

Continua el rânjind. Își întinde brațele spre mine iar eu îl ridic ca oe un copil mic. Îmi încolataceste picioarele în jurul taliei mele și își lasă capul pe umărul meu. Nu e mai mare decât mine, deci îl pot căra fără probleme, deși nu înțeleg de ce o fac, mi-e mila de el, să-l las asa. Îmi săruta ușor gatul și îmi șoptește la ureche într-un mod puțin senzual.

-Te plac!