Frați Vitregi - (Boyxboy)

14

Uite ca a venit și ziua în care trebuie sa merg la depozit. Mi-e frica, foarte frica, nu știu ce voi găsi acolo, nu știu cine mi-a trimis mesajul, știu doar că trebuie să merg. E ora două, iar peste o ora trebuie sa să fiu la depozit. Ma îmbrac cu o pereche de blugi și un tricou verde. Respir lung și ma uit la șaten . El doarme frumos, ca un îngeraș, dar știu deja ca nu e înger. Ma încalț repede cu adidașii, și plec repede din cort. Ma strecor printre copaci și ajung repede la drum. Încep sa merg încet, inima batandu-mi cu putere. Nu sunt fricos demoni cei, dar acum, chiar nu știu de ce mi-e atât de frica. Îmi trec limba peste buza de jos pe care ulterior o mușc încordat. Oftez și îmi trec degetele prin par, apoi ma uit în jurul meu sa vad cât mai am de mers.

Ajung repede la depozit și întru încet în el. Vad doar un om în mijlocul sălii și ma uit în jurul lui.

-Ma bucur ca ai venit! Eu sunt Kiran.

Îmi spune bărbatului din fața mea și își întinde mâna către mine. Dau mana cu el confuz și îmi ridic o sprânceană analizând-l din cap până în picioarelor.

-Și ce legătură ai tu cu mine de m-ai chemat aici?

Îl întreb suspicios și ma dau instinctiv un pas în spate. Chicoteste iar din rasul colorat devine unul malefic.

-Ou dragule, eu sunt coșmarul tău! Pe mine m-a folosit Artemis, doar s-a jucat cu inima mea, de ce sa nu fac și eu la fel?! Îl urăsc, iar el te iubește pe tine în locul meu, iar tu o sa suferi mult, pana vine printul tău sa te salveze!

Rânjește iar în următoarea clipa simt cum cineva îmi pune ceva la gura și adorm instant.

(...)

Ma trezesc cu greu, și simt o durere insuportabilă de cap. Încerc sa deschid ochii. Proasta mișcare, îi închid imediat din cauza luminii. Încep sa clipesc des încercând sa ma obișnuiesc cu lumina camerei, iar după câteva minute, reușesc.

Ma uit în jurul meu și observ ca sunt legat de un scaun într-o camera complet alba, cu tavanul gri. Încep sa ma agit, în speranța că pot scăpa, dar degeaba. Ma relaxez și oftez exasperat. Bine, doar pentru că cineva ma place sunt aici, iar tipul ala suferă de gelozie acută!
Îl privesc cum intră în camera asta idioata și începe sa rada când ma vede.

-Ai noroc ca am nevoie de tine pentru a-l ademeni pe Artemis, fiindcă altfel erai mort de mult timp!

Imi spune mai mult în silă și mă privește atent. Se apropie de mine cu pași apăsați și îmi apuca bărbia cu mâna, uitându-se în ochii mei. Are ochii verzi, un verde intens care te hipnotizeaza. Pufnește amuzat și îmi da drumul apoi se întoarce pe vârfuri.

-Nu înțeleg ce vede Artemis la tine! Ești slab, iar asta se citește în ochii tai.

Îmi dau ochii peste cap nervos. Nu îmi place deloc tipul asta! Încerc sa îmi desfac funia cumva și reușesc. Nu știe sa facă noduri, absolut deloc! Zâmbesc malefic asezandu-mi planul în minte.

-Poți venii din nou lângă mine? Vreau să-ți mai vad ochii odată!

Îi răspund pe o voce răgușita. Se întoarce cu zâmbetul pe buze și se apropie de mine. Își apleacă capul în dreptul urechii mele și pufnește. Inima îmi bate cu putere, iar mâna lui se plimba pe mâna mea dreapta.

-Nici sa nu te gândești! Poate par neatent, dar studiez fiecare detaliu în parte. Chiar dacă ai scăpa, casa e împânzita de oamenii mei. Degeaba încerci baby, trebuie să-ți astepti printul.

Îmi sufla aerul cald în ureche și râde batjocoritor. Ma înfrunt debusolat încercând să-mi dau seama de unde s-a prins ca mi-am dezlegat mâinile. Mă săruta pe obraz, apăsat. Inima îmi bate foarte tare, și parca îi simt bătăile mai puternic ca niciodată. Mi-e frica, dar nu pentru mine, nu știu ce vrea de la Artemis, iar asta ma sperie îngrozitor.

-Ce vrei de la Artemis? S-a despărțit de tine, s-a jucat cu tine... Asta e, mai sunt oameni în lume. Sunt mulți oameni care au trecut prin același lucru, și nu îi răpesc actualul fostului totuși. Ești nebun!

Îi replic furios iar el doare începe a râde infernal. Putina lumina roșie, și ziceai ca e demon. Rânjește malefic și iese pe ușă lăsându-mă singur. Îmi trec limba peste buze încercând sa ma gândesc la un plan de evadare. Trebuie să-l împiedic pe șaten sa ajungă aici, tipul asta e nebun! Înțeleg ca vrea sa se răzbune... Dar de ce pe mine?! Ma bucur într-un fel ca nu e el aici, în locul meu , dar nu ar trebui sa plătesc eu pentru greșelile lui!

Aud ușa descanzandu-se și îl vad pe blond cum întra în camera, apropiindu-se de mine. Îmi ridica capul și zâmbește apoi îmi dezleagă mâinile. Îmi frec încheieturile, pe care s-au făcut urme roșii privindu-l pe blond nervos. Ma ridic de pe scaun și ma îndrept către el. Rămâne pe loc, nefăcând nimic, chiar dacă eu ma apropiam periculos de el. Ajung în fața lui iar el doar ma privește în ochi apoi ma săruta. Casc ochii și îl împing de lângă mine apoi ma șterg pe buze. Privirea îmi rămâne blocata în gol, amintindu-mi de primul sărut cu satenul meu. Deja îmi e dor de el, și afara e lumina, deci ma întreb dacă se întreba unde sunt, sau dacă m-a sunat, sau dacă se gândește la mine.

"Te iubesc, nu uita asta ori ce ar fi", așa am sa fac! Am încredere în tine, știu ca ma iubesti, vad asta în ochii tai, chiar dacă uneori ma mai gândesc la ce îmi ascunzi. Ma întreb ce regreți atunci când mă privești în ochi. Ca ți-ai bătut joc de mine? Eu te iubesc, știu ca și tu o faci, dar totuși ceva regreți, și ma termina faptul ca nu știu ce.

-La ce te tot gândești?

Ma întreba blondul de lângă mine, dar nu-l bag în seama. Îmi ridic privirea pe ochii lui și ma apropii de el.

-Ce știi despre Artemis?

Îl întreb ridicându-și scurt timp sprânceana. Oftează și se așează pe scaunul de care am fost legat.

-E asasin, unul dintre cei mai buni. Își iubește sora extrem de mult, și pe mama lui o respecta, pe tatăl lui l-a iubit și a fost distrus după ce a murit, dar a continuat să-și bata joc de tine, deși știa cum te simți. Te place de mult timp, însă nu a avut curajul sa-ți spună, ceea ce e cam ciudat pentru el. Am aflat ca te place accidental, când se uita la poze cu tine pe instagram. El era cu mine dar se gândea doar la tine, iar asta ma face sa te urăsc. Acum ceva timp s-a despărțit de mine și după câteva zile, era deja cu tine. Doare, chiar foarte tare, și vreau sa simtă aceiași durere, dar asta pot sa o fac doar facandu-ti ție rău. Nu am nimic personal cu tine, ești ok, dar greșelile se plătesc, iar el a greșit extrem de mult.

O lacrima îi curge pe obraz, dar o șterge repede. Oh, asta pare dureros, foarte dureros. Iubitul tău sa iubească pe altcineva, iar tu să-l iubești... Ma doare și pe mine.

-De ce nu cineva din familia lui?

Ma sprijin de perete, alunecând jos încet. Ma șez mai bine așteptând un răspund. Îmi arunca o privire fugitiv și se ridica îndreptându-se spre ușa.

-Fiindcă, am să-ți arat ceva, dar cred ca-ți va spune el dacă va veni după tine, însă nu știu dacă te iubește atât de mult încât sa riște totul.

Iese pe ușa lăsându-mă din nou singur. Stai puțin... Artemis E ASASIN?! Și totuși... La ce se referea blondul cu "încat sa riște totul"?