Frați Vitregi - (Boyxboy)

15

A doua zi aici. Deja nu mai rezist! Idiotul ăla blond ma enervează extrem de tare. Artemis nu da semne de viata, deși am încercat să-i scriu aseară. Nici nu cred ca îi pasa, Kiran mi-a spus ca nici nu a plecat de acasă. Am luat aseară telefonul de la un paznic, și am avut grija sa nu-și dea seama. Am încercat să-l sun pe șaten dar nu răspunde. Mi-e dor de vocea lui, vreau sa vina și sa ma scoată de aici, apoi sa mergem acasă.

-Neața! Ce faci?

Intra blondul în camera și ma saluta. Îmi ridic privirea plictisit către el și ma încrunt. Are un zâmbet tâmp pe față, și ma enervează felul în care ma privește. Îmi pune ceva mâncare pe noptiera și se uita pe geam.

-Supărat?

Întrebă privindu-mă scurt, apoi își întoarce privirea înapoi către geam. Pufnesc și ma întind pe pat. Ma enervează asa de tare ca vorbește cu mine de parca nu m-a răpit și vrea sa îmi ademenească iubitul aici, în timp ce, cică "voi suferi".

-Când pot pleca?! M-am plictisit de locul asta! Vreau acasaaaaaa!!

Spun pe un ton de copil mic și alintat iar el chicoteste. Se întoarce pe vârfuri și se apropie de mine. Îmi ridic o sprânceană privindu-l sceptic, în timp ce continua sa se apropie de mine. Îmi trec degetele prin par și ma dau în spate, el așezându-se pe pat. Ma privește amuzat, de parca nu e un fel de criminal, și m-a răpit, iar eu nu știu ce vrea sa facă cu mine.

- Ți-e frica baby? Ar trebui să-ți fie frica pentru Artemis, nu prea da semne ca ar vrea să te salveze. Ma dezamăgește, sincer chiar pare ca te iubește, dar știu deja cine este și ce vrea defapt, deci doar "pare".

Da din umeri iar eu îmi ridic sprâncenele confuz și uimit. Ce vrea sa zică? Ma ridic de pe pat și ma așez în fața lui, apoi îl privesc în ochi, înghițind în sec, și mușcând-mi buza de jos agitat.

-Cum adică?! Explica-mi !

Spun nesigur și speriat de ceea ce urmează să aud. Oftează lung și ma privește în ochi câteva se unde, apoi se ridică și el de pe pat. Nu înțeleg ce vrea sa zică, dar voi afla. Într-adevăr mi-e frica de ceea ce am sa aud, dar sigur nu va fi chiar asa de rău.

-Artemis e asasin, asta știi, dar e și dușmanul izabelei, care este șefa ta, el trebuia sa scoată niște informații de la tine. Nu te-a întrebat cu ce te ocupi niciodată, sau sa umble pe laptop-ul tău? Pe scurt, doar te-a folosit, dar ceva îmi spune ca el chiar te iubește.

Îmi răspunde sincer iar eu îngheț. M-m-a folosit pentru a afla asta? Asta regreta el? Deci ma iubește măcar sau doar avea nevoie de mine?! Mi-a spus ca ma iubește, și sa nu trag concluzii pripite, dar... Cum sa nu o fac, când aflu asta? Am nevoie de el acum și aici, și asa se va întâmplă, doar ca voi merge eu la el. Încerc sa ies pe ușa dar blondul ma prinde ma mă trage de mana, eu ajungând pe pat. Se uca deasupra mea nervos și ma privește cu ura, ca întotdeauna.

-Nu pleci nicăieri băiatule, am nevoie de tine! Artemis o sa vina după tine dacă te facem sa suferi puțin. Ce spui?

Rânjește malefic și îmi strânge bărbia în palma. Îmi da drumul la bărbie și începe a râde infernal, apoi m-a musca de gat, eu gemand scurt de durere. Rânjește iar și se da de pe mine.

-Maine avem treaba printisor, iar tu vei fi... Cam incapabil sa gândești clar după drogurilor. Vreau sa arati slăbit, și ai noroc ca nu o fac ca la carte, ci doar te prefaci mai mult.

Iese pe ușa iar eu încep a plânge. Unde naiba ești Artemis când am nevoie de tine? Unde îți sunt ochii aia negrii ca noaptea când am nevoie de o privire din partea ta? Unde sunt buzele alea moi, când ard de nerăbdare sa le sărut? Unde ești tu când am nevoie de tine? Te iubesc, dar nu știu dacă merita sa îi las sa te atragă aici, asa ca mai bine pun stop la tot. Încerc iar sa îl sun pe șaten iar de data asta răspunde.

-Da? Cine e?

Aud vocea lui groasa și îmi astup gura ca să nu mă audă cum plâng încercând să mă calmez. Trag aer în piept, încercând sa îmi opresc lacrimile.

-Artemis?

Întreb cu o voce ușor treburanda iar după aud niște pași rapizi și o ușă care se închide.

-Nova? Ești bine? Unde ești? Am încercat sa te găsesc, dar nu aveam un punct de start! Plângi?

Zâmbesc și încep sa plâng zgomotos explicându-i totul. Mârâir și îmi spune ca vine imediat apoi închide. Ma las pe spate, intinzanfu-ma în pat. Voi aștepta să vină , dar chiar nu știu unde sunt, însă v-a încerca tot ce poate sa ma găsească, și ținem legătura asa. Un tip plin de mușchi întra în camera asta alba și îmi injectează ceva în vene, eu adormind imediat.