Frați Vitregi - (Boyxboy)

19

Peste 5 luni. Pov. Nova.

Razele soarelui îmi întra ușor în ochi, trezindu-ma
As vrea sa mai dorm, nu prea am dormit noaptea fiind ocupat cu Artemis. Ma întorc cu fața către bărbat și îmi trec privirea pe corpul lui dezgolit și ma ridic la nivelul lui, vrând sa îl sărut. Îmi lipesc mana de obrazul lui și îmi lipesc buzele de ale lui într-un sărut scurt. După vreo doua secunde îmi răspunde la sărut, iar eu îmi dau o palma mintala fiindcă l-am trezit ca prostul. Ne dezlipim zgomotos iar el zâmbește discret, însă continue să-și tina ochii închisi, și ma trage mai aproape de el.

-Neața iubire!

Îmi șoptește la ureche iar apoi ma musca ușor de lobul urechii. Zâmbesc simțind deja cum sângele mi se urca în obraji. Dacă mi-ai fi spus acum un an ca am sa zâmbesc din cauza ta, ca ma sa ma înroșesc din cauza ta, sau ca am sa fiu îndrăgostit pana peste cap de tine, probabil ți-aș fi ras în față, dar acum ca vad cum torul se așează ușor ușor, și se schimba în bine, radiez de fericire.

-Neața Baby!

Îmi trec mana pe pielea abdomenului lui iar el rânjește. Se urca peste mine, iar faptul ca suntem doar în boxeri ma face sa roșesc și mai tare. Încă nu înțeleg cum de sunt asa de timid cu el , iar uneori ma simt penibil când roșesc aiurea, dar totuși îmi place felul în care ma face sa roșesc. Se apropie de fața mea sărutându-ma lung, și zâmbindu-mi dragastos. Iubirea se citește în ochii lui negrii ca smoala, dar calzi ca vara, și uimitor de impunător și frumoși.

-Îmi place să-mi spui "baby"! De ce nu o faci mai des?

Îmi șoptește pe cea mai sexy și răgușit ușor voce pe care am auzit-o. Iubesc vocea sa dimineața, e puțin răgușit, și are vocea mai groasa defel, iar asta o face sexy și a-și face orice pentru a auzi mai des aceasta voce.

-Nu știu. Nu mereu arati ca un bebeluș drăguț!

Îi răspund siupindu-l de obraji asa cum făcea bunica atunci când eram mic. Simt cum inima îmi bate mereu cu putere când este el în preajma mea, iar asta îmi place. Îmi place sentimentul pe care îl am mereu când vorbesc, stau, sau fac orice cu el, iar asa înțeleg ca asta înseamnă iubirea.

-Te iubesc bebelușule!

Îi spun iar el se lasă cu toată greutatea sa pe mine. Ce-i drept, e cam greu, dar iubesc sa stea pe mine, asa ca nu ma plâng. Se joaca cu parul meu, ținându-ma cu o mana în brate, iar eu îmi strecor degetele pe spatele lui, făcându-l sa se incordeze sub fiecare atingere.

-Și eu te iubesc îngeraș! Și eu...

De ce îmi șoptește asa la ureche cuvintele? Mereu ma simt de parca el știe cum sa se poarte, cum sa vorbească cu mine și orice, iar eu esuez în toate. Mi se pare ca nu sunt destul de bun pentru el, iar asta ma seaca.  Un gol mi se formează în stomac mereu la acest gând, dar totuși, el sta în bratele mele, peste mine, și se joaca cu parul meu. Ma liniștește ca îmi arata mereu cât de mult ma iubește, iar eu nu știu sa fac asta de loc, însă încerc sa îi mai spun uneori că-l iubesc, ca să nu par nepăsător, însă nu știu cum sa reacționez la nimic din ce face el, fiind ne-obișnuit cu toate astea. Se ridica de pe mine și își croiește pașii către dulap luând o pereche de pantaloni și ceva bluza. Iubesc ca avem o zi libera de la facultate, fiindcă e chiar mai greu de cât am crezut. Eu vreau sa fiu psiholog iar Artemis, surprinzător, vrea sa fie polițist. Avem totuși timp și sa stam împreună, mai ales ca ne-am mutat împreună, lângă mama și tata, iar la trei case depărtare, sta Kiran, care a cam pus ochii pe Catara. Azi e ziua mea, iar satenul nu știe, nici tata nu cred ca mai știe, dar Catara știe, ea fiind informata cu zilele tituror. Ziua ei a fost acum trei luni iar a satenului acum 5 luni aproape. Nu am făcut cine știe ce petreceri, doar câțiva prieteni mai apropiați de-ai satenului invitați, care au fost uimiți când ne-au văzut asa de apropiați, iar el le-a explicat faza cu noi, însă ei l-au acceptat.