Frați Vitregi - (Boyxboy)

16

Stii acel moment când viata ta ți se pare atât de neimportant și îți dorești să nu fi existat? Știi acel moment când, ești la un pas de moarte și îți vine să razi de cât de prost ai putut fi? Momentul acela când simți ca ori pui stop la tot, ori vor pune ei... . Un tip nebun m-a răpit, nu știu unde sunt, sunt slăbit și întins pe jos într-o camera ciudata după ce am fost drogat. Îmi simt gatul uscat iar inima cum abia mai bate. Nu vreau sa mai bata, nu vreau sa mai respir, sunt prea obosit sa mai respir, vreau doar sa dispar și sa apar după ce se termina toate astea. Știi momentul acela când vrei ca viata sa fie doar un film ca să poți da la alta secventa, fiindcă ți-e prea frica sa o privești pe asta? Îl vreau pe Artemis aici acum, doar el cred ca ar putea sa ma mai facă sa vreau sa respir, iar inima să-mi bata extrem de repede.

Încerc sa ma ridic de pe jos dar îmi iese doar încă o încercare eșuată. Înghit în sec încercând sa țin ochii deschisi. Substanță ce mi-a fost injectata este un drog puternic și o cantitate mica de otravă pentru a ma slabi, doar ca eu nu sunt obișnuit cu asta, iar corpul meu poate ceda foarte repede, și asa a și făcut. Închid ochii scurt fiind mult prea obosit, dar imaginea cu familia mea îmi apare pe retina, asa ca îi deschid iar. Încerc din nou sa ma ridic și reușesc sa ajung în coate. Ma forțez mai mult și reușesc cumva sa ma sprijin de peretele rece din spatele meu, stand în fund.

Simt cum o durere în piept își face apariția iar respirația mi se taie. Ochii mi se închid iar tot ce mai vad e doar negru. Un abis negru, unde ești tu sa mi-l luminezi? Nu mai aud, vad sau simt nimic, asa cum am vrut, departe de lumea rea... În siguranță.

Ma trezesc pe o banca, într-o poiană frumoasa. În jurul meu sunt doar flori, parfumate. Primele flori ce-mi atrag atenția sunt trandafirii roșii, florile mele preferate. Ma uit în jurul meu, totul pare desprins din rai, pare ireal. Vad o femeie în depărtare, poarta o rochie alba, ce pare a fi de mătase, și este desculță. Zâmbesc iar ea face la fel.

E mama

Ma ridic de pe banca și o îmbrățișez strans începând sa plâng pe umărul ei. Nu credeam ca am sa o mai vad vreodată, mi-a fost așa dor de ea. Nici nu pot explica ce simt acum. Ma mângâie ușor pe cap, atingerea ei fiind atât de fina iar pielea moale și catifelata.

-Scumpule, nu poți rămâne aici. Trebuie sa te întorci!

Îmi spune pe o voce suava, ce îmi alinta urechile și auzul. Zâmbesc și îmi șterg lacrimile apoi dau din cap negativ.

-Vreau sa rămân aici, cu tine! Nu vreau sa ma întorc, m-am saturat de locul acela. De ce ai plecat?

O întreb după ce îi dau răspunsul meu. Ma privește trista și ma mângâie pe obraz. Arată că un înger, pielea ei e deschisa la culoare, dar arata uimitor, ochii ei sunt de un albastru impresionant de deschis și pot sa te pierzi în ochii ei ce îți aduc aminte de un ocean de vise și dorințe, de bunătate și fericire. Pielea ii este fina iar atingerea calda și plăcută. Vreau sa rămân cu ea, mi-e prea dor de ea ca să o las.

-Eu a trebuit sa plec, și tu o sa pleci, toți o sa o facem, dar la timpul nostru. Ai o viață înainte, eu sunt mandra de tine și te susțin în tot ceea ce faci, te iubesc enorm, dar nu te pot lăsa să ramai. Vreau sa îți trăiești viata pentru mine, și sa ai o familie fericita, poate și copii, eu sunt aici împreună cu fratele tău mai mic, tu trebuie sa fii acolo pentru tatăl tău, pentru Catara, care este o fata minunata, pentru Roxana, care ma bucur ca îi face viata mai frumoasa tatălui tău și ca îi văd fericiți fiindcă este o femeie minunata. Trebuie sa fii acolo, mai ales pentru Artemis, care deși părea ca te urăște, am știut mereu ca te iubea după cum te privea. El o sa te salveze, am încredere în el, iar tu, tu nu-l părăsi! Du-te la el, du-te la familia ta, căci eu sunt aici și voi avea grija să-ți dau putere!