Frați Vitregi - (Boyxboy)

17

Ma trezesc din somn în momentul în care fac contact cu podeaua. Observ ca am căzut din pat în timp ce dormeam, iar asta ma face să-mi dau o palma mintala. Atâta de prost sunt încât sa cad din pat în somn? Îmi trec limba peste buze pleoscaind zgomotos din buze în timp ce încercăm sa ma trezesc de tot. Dimineața vedeam încețoșat iar asta ma enerva foarte tare. Îmi frec ochii somnoros și ma ridic de pe jos așezându-ma pe marginea patului. Aveam un vis asa de frumos în care eram doar eu cu satenul și nimeni altcineva în jurul nostru care sa ne separe sau întrerupă. Eram la un picnic iar el îmi spunea ca ma iubește enorm, dar în momentul când ma săruta, visul s-a încheiat. Ma înjur fiindcă am întrerupt un vis asa frumos și iau telefonu de sub perna, pe care, uimitor, nu mi la luat încă blondul. Ma uit la ora și oftez zgomotos când vad ca e ora 7 dimineața. Formez numărul lui Artemis vrând să-l trezesc și sa facem un plan ca să scap naibii de aici.

Imi trec degetele prin parul deja încurcat și ma strâmb de la durere. Îmi pieptăn de câteva ori fugitiv parul cu degetele într-o încercare patetica de al descalci. Satenul răspunde destul de greu, dar raspunde.

-Neața, iubire! Ce faci?

Ma întreabă somnoros iar eu zâmbesc la cuvântul "iubire" care suna extraordinar de bine spus de el. As da orice în secunda asta sa fiu lânga el și să-l îmbrățișez sau sărut pana nu mai avem aer.

-Neața, iubire! Abia m-am trezit și te-am sunat sa facem un plan ca să ies de aici.

Oftează lung și îl aud cum se ridica de pe pat apoi face câțiva pași și scoate ceva haine, probabil din dulap ca să se schimbe. Îmi umezesc buzele și ma îndrept spre geam, uitându-mă la cerul aproape senin, doar cu doi-trei nori pe el. Zâmbesc când vad un nor în forma de inima, eh, aproape inima și îi fac o poza pe care ulterior am sa i-o trimit satenului.

-Drăguț. Stai, cred ca știu unde ești, sau,măcar zona cred ca o știu, dar trebuie să-mi amintesc. Amm, vezi departe ceva ca o clădire abandonata cu doua etaje?

Ma întreabă repede iar eu ma uit pe geam. Dacă afla unde sunt îmi poate spune cum sa merg acasă, iar el sa vina înaintea mea pana la jumătatea drumului, ca să fim amândoi bine. Îmi plimb privirea atent și îmi mușc buza agitat. Ma uit la o clădire ciudata și întru din nou pe camera foto ca să fac o poza, pe care o trimit imediat lui Artemis.

-Da, asta e! Cred ca știu unde ești. CATARA?!

Îmi spune și o striga pe bruneta. Ahh, mi-e atât de dor de ei. Aud niște pași cum se apropie de Artemis și zâmbesc incontrolabil imaginandu-mii pe amândoi unul lângă altul. Îmi trec degetele pe suprafața geamului încercând sa țin pasul cu conversația lor.

-Unde ai fost tu atunci când te-ai văzut cu Amalia fără voia mamei? Era ceva cu o clădire abandonata cu doua etaje, unde e?

Întreabă satenul iar fata casca lung. Și acum când vad cat de mult încearcă sa ma găsească și își bate capul cu mine atât de mult, zâmbesc și îmi dau seama cât de prost am fost ca nu am crezut de la început în el, și credeam ca glumește când îmi spunea ca ma place. Vad ca ma iubește și îl iubesc și eu, dar, simt ca ceva nu va merge bine, și încerc să-mi înlătur gândurile negative lăsându-le pe cele pozitive și încerc sa ma gândesc la șaten și la ce mult îl iubesc.

-La vreo 10 km distanta de depozitul de la marginea orașului dacă mergi pe stradă în drum drept, dar îți ia jumătatea din timp dacă mergi prin pădure. De ce te interesează?

Întreabă și pot sa jur ca abia s-a trezit din somn. Asta îmi aduce aminte de atunci când a venit blonda la noi și am văzut-o prima data pe bruneta somnoroasa. Măcar acum știu cu ce sa o conving când am nevoie de ea, doar trebuie să-i promit multe dulciuri. Îmi amintesc ca i-am rămas dator fiindcă nu am mai mers la Mall atunci, iar motivul ma întristează, însă faptul ca el e bine acum ma bucura.