𝐈̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐞𝐢 - 𝐹𝐼𝑁𝐴𝐿𝐼𝑍𝐴𝑇𝐴

19. Contracronometru

Jameson tocmai se întorcea de la Haffelman.

Conversația purtată și toate acele detalii, modificări, comentarii, îi dădeau bătăi de cap. Avea de făcut o sumedenie de schimbări. De fapt, soția lui Haffelman aproape că îi propusese un alt model!

N-ar trebuii să fie așa stresat pe aceste corecturi. În fond, era casa lor, nu a lui. El era arhitectul și va face, întocmai cererilor.

Chiar dacă, statistic vorbind, ceea ce avea acum de modificat nu era întocmai încurajator.

Dacă va amplasa terasa exact acolo unde voia doamna Haffelman, structura nu va fi la fel de rezistentă. Apoi, soțul acesteia, îi sugerase o sală de mese într-un loc total nepotrivit.

Acestea erau lucruri care nu se prea îmbinau. Fiecare dintre cei doi soți voiau ceva diferit. De parcă i-ar cere să țină în viața o margaretă firavă, pe Everest.

Trebuia să se ridice la așteptările doamnei, dar să nu îl dezamăgească nici pe Haffelman, asta dacă nu avea de gând să fie concediat.

Concentrându-se pe gândurile lui rigide, nu observă că trecea prin fața agenției ECDA.

De-altfel, aproape trecuse pe lângă roșcata pistruiată.

- Charlotte!

Ea se opri brusc și se uită în spate.

- Ay! Vrei să îmi dai un șoc cardiac? Strigi de parcă tocmai am murit!

Jameson râse la riposta ei, dar gândurile inițiale i se amestecară imediat în rațiune.

Deși nu voia să o preseze și, bine ar fi fost să întrebe de cum îi trecuse ziua până acum, nu despre caz.

Nici nu trecuse o săptămână de când Charlotte lucra la caz. Totuși, interesul, curiozitatea și faptul că făcuse o promisiune tatălui ce întârziase să o îndeplinească nu-i dădeau pace.

- Ai descoperit ceva? puse întrebarea care o regreta parțial.

- Nu vreau să îți faci speranțe deșarte. De-asta nici nu ți-am zis mai nimic. Dar, ieri am descoperit un mic indiciu ce ar putea dovedi falsitatea buletinului. Problema e că eu am doar o copie. Nu originalul. Ceea ce înseamnă că ar putea fi vina imprimantei sau a mișcărilor bruște suferite de foaie.

Ah, își dorea să fi putut avea originalul. Era de parcă nu aveau să găsească piesele turnului Eiffel. Care de-altfel erau uriașe, dar deopotrivă și minuscule.

Charlotte își freca degetele mâinii una-ntralta. Ori din cauza stresului ori faptul că mărturisise adevarul apăsător.

- Ce ai de gând să faci? o întrebă, amintindu-și că o văzuse îndreptându-se spre mașină.

- O să "împrumut" originalul.

Jameson aproape că pufni în râs la auzirea cuvintelor. Dar fața lui Charlotte, serioasă și într-o oarecare măsură mustrătoare îi puse stăvilare.

- Ști că Ryker nu ți-l va da veci vecilor de bună voie.

- Da. Știu, pronunță pe un ton atât de calm încât, aproape putea să elimine toate obstacolele.

Aproape.

- Atunci?

- Îmi pui la îndoială tacticile? își ridică ea sfidător bărbia și mâinile în șold.