𝐈̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐞𝐢 - 𝐹𝐼𝑁𝐴𝐿𝐼𝑍𝐴𝑇𝐴

Epilog

- S-a născut într-o iesle, dragii mei. Nu într-un palat, nu într-un hotel și nici măcar într-o casă rudimentară de la marginea orașului. Într-un grajd. Poate la unii dintre noi, ne vine greu să credem, că un Rege, nu vreun vânzător ambulant sau un păstor oarecare, a trebuit să vină pe pământ, într-un asemenea loc! Să fim sinceri, care dintre noi ar alege un grajd pentru imediata naștere a Fiului Său?

Charlotte se uită pe rând la cei doi copii ai ei, jucându-se cu buclele negre ale lui Katelynn.

Fetița, de trei ani, își îndreptă privirea spre ea și îi zâmbi, cu ochii săi verzi.

Luke, la cele șase luni de abea împlinite, dormea dus, în brațele Briellei.

Furișă un ochi în stânga și întâlni privirea lui Jameson -iubitoare, grijulie și nelipsită de umor.

Gândindu-se la întrebarea pastorului Emmett, nu putut să își reprime un surâs.

- Așa că nu uitați, să mulțumiți Creatorului care și-a lăsat singurul Fiu să vină aici, și să fie omorât de Creație, ca Dumnezeu să fie împăcat cu lumea și ca noi să avem o relație cu El și o șansă la viața cu Tata.

Pentru Charlotte, acele cuvinte erau mai mult decât o predică de ajunul Crăciunului, erau cuvintele prin care ea își putea explica eliberarea prin Acela care o iubea.

Rochia ei părea agățată de ceva, așa că se întoarse să rezolve problema, înainte să ajungă un ghem de ață.

- Oh, Kate!

Fetița o trăgea de rochie cu ochii măriți de o rugăminte nerostită.

- Imediat plecăm, iubito, îi șopti, în timp ce o ridică în brațe cu o grijă instinctivă.

Totul luase sfârșit prea rapid.

Râse de ea însăși, știind că acum câțiva ani, și-ar fi pierdut răbdarea mai rapid decât Kate, nedorind să mă audă și o singură notă din acele cântări ce odată au fost doar un motiv de refugiere în ea însăși, iar acum, erau aievea ploilor torențiale peste un pământ arid.

Îmbulzeala din mica clădire deveni un amalgam de culori. Ținând-o strâns pe Kate, își făcu loc spre ieșire, salutând, dintr-o parte în alta.

- Crăciun fericit!

- Abia aștept să ne revedem!

- Cât a mai crescut!

Forfota nu avea să se termine curând, iar Charlotte, fu recunoscătoare pentru aerul de afară.

Rece.

Revigorant.

Briella ajunse lângă ea.

- Mâine, să nu vă treacă prin cap să lipsiți de la cină!

Charlotte chicoti.

- Nu cred că e vreo șansă. Jameson nu ar rata o masă făcută de tine, cu atât mai mult că, e Crăciunul!

- Ghici cine va mai veni?

Se gândi câteva clipe la toate rudele pe care le avea, acum.

- Nu are rost, nu ghicești. Wade, Zoe, Ama și Abby, Noah și Kayla. Brigid sărbătorește cu familia lui Walter.

- Oh, oftă Charlotte. Dar, nu am pregătit mai nimic!

- Copilă dragă, se încruntă Briella, Max zice că e destulă mâncare, încât va trebui să hrănim cu ea și animalele din cabinet timp de două săptămâni! o muștrului.