𝐈̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐞𝐢 - 𝐹𝐼𝑁𝐴𝐿𝐼𝑍𝐴𝑇𝐴

12. Un nou început

        Jameson coborî jos.

        Auzise câteva bătăi în ușă.

        Poate doar i se păruse, însă de vreme ce mama lui era la bucătărie și, pară-se că nu deschise, se duse el.

        Când deschise ușa rămase nemișcat.

        Cu siguranță, era ultima persoană pe care se așteptase să o vadă, azi.

        Charlotte nu așteptă să îi spună să intre, ci trecu pe lângă el.

        Deși, era ciudat, Jameson nu o putea blama pentru asta.

        Tremura, însă, era convins că nu de frig- cine tremură de frig în luna August? 

        Ochii ei mari, verzi păreau înspăimântați.

    - Acum... am nevoie de ajutor, te rog. Trebuie să mă ascund.

        De ce să se ascundă?

        Cine venea?

        Părea atât de speriată, de parcă cineva încercase să o omoare, nu alta!

        Totuși, chiar dacă nu era complet sigur de implicațiile care vor urma, nu se gândi nicio clipă să o refuze.

        O apucă de mână și o duse către sufragerie, chiar în momentul în care o ciocănitură puternică se auzii dinspre intrare.

        Păreau mai mult niște pumni plasați nervos, în lemnul masiv al ușii.

        Charlotte se lipi de perete.

        Nu mai făcu niciun pas.

        Nu se mișca.

        Ar fi zis că nici nu respira, însă, pieptul ei totuși, cobora sacadat în sus și în jos cu o repeziciune de mai nu dădea pe dinafară.  

        Auzii pași mamei lui, din bucătărie spre ușa din față.

        Noroc că, nu trebuia să treci prin sufragerie pentru a ajunge la intrare.

    - Bună ziua, domnule...

        Mama lui nici nu apucă să termine fraza că, omul se răsti:

    - Jordan! Manson Jordan.

        Asta explica multe.

        Charlotte fugea de el.

        Acum privind la corpul ei tremurând avea brăzdate dungi pe brațe, exact ca în acea noapte.

        Ițele incepeau să se pună dureros cap la cap.

        În pofida faptului că nu el era cel în pericol, inima îi galopa gândindu-se la ce va fi putând urma.

        Oare cum de o căutase Jordan, chiar aici?

        A văzut-o?

        Spera din tot sufletul că, nu.

    - Vă pot ajuta cu ceva, domnule Jordan?

    - Mda. O caut pe Charlotte. E fata care stă la noi. Păr roșcat, albă ca varul, slabă.

        Charlotte se mușcă de buza inferioară.

       O lacrimă singuratică se prelinse pe obrazul ei albicios.

        Roșcata își duse mâna la gură, voind să oprească suspinele tăcute.