𝐈̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐞𝐢 - 𝐹𝐼𝑁𝐴𝐿𝐼𝑍𝐴𝑇𝐴

35. Roșcata lui

Charlotte privi ceasul de la mână. Ajunse în fața tribunalului prea devreme.

Respiră cu nesaț aerul curat. Începea să simtă mirosul toamnei. Anotimpurile se schimbă. Chiar și cele ale inimii. Însă ea trăia anotimpul continuu al mulțumiri și iertării.

Iertarea.

Acel cuvânt jongla în ea.

Brusc un nume i se strecură în minte. Avea timp destul să ajungă înapoi. Și apoi, era inevitabil să nu-l întâlnească, se aflau în același oraș! Odată și odată tot ar da nas în nas din pură coincidență.

Restauratul se ivi pe alee în câteva minute. Charlotte știa că e prea devreme să aibă clienți. Probabil nici el nu era ajuns.

Merita să încerce.

Trase de clanță.

Nimic.

Oftă.

- Căutați pe cineva?

Vocea făcu furori înăuntrul ei. Când se întoarse văzu uimirea de pe chipul lui.

- Da, Brody. Pe tine.

- Charlotte, eu...

Bărbatul se uită într-o parte, părând foarte stingherit și vedea ceea ce simte. Vina și remușcarea deveneau sentimente foarte ușor de detectat pentru ea.

- Îmi pare așa rău, mărturisi omul.

Nu o privea în ochi.

- Nu, făcu ea. Mie-mi pare rău.

El se uită brusc la ea, de parcă tocmai îl condamnase la moarte.

- Se putea întâmpla oricui, rosti ea cu o oarecare greutate.

- Aș fi putut să fiu mai atent, aș fi putut să...

- Dar "aș fi putut" nu te ajută cu nimic acum. Nici pe tine, nici pe mine.

- Nu prea am cuvintele potrivite, admise el. Nici nu știu ce să îți spun.

Ea se mușcă de buza inferioară.

- Te iert, Brody Dappel, îi spuse ea cu o voce sigură, calmă.

Brody își închise ochii și ea îi văzu lacrimile care curgeau, scuturându-i umerii.

- Nu pot să...

El își lăsă fraza neterminată, pentru că Charlotte îl îmbrățișă.

Poate că iertarea nu ducea la o relație. Însă, atunci când omul pe care îl ierți alege să fie mântuit, iertarea se transformă într-o încredere nebănuită, pentru că ea știa ce se ascunde în spatele acestui bărbat.

Ea nu îl cunoscuse pe cel care îi omorâse mama. Ea îl știa doar pe Brody Dappel, un bucătar obișnuit, din Little Rock, care îi era prieten de ani buni.

- De ce? întrebă el.

- Dumnezeu ma iertat pe mine și mi-a dat puterea de a ierta, odată cu inima pe care mi-a vindecat-o. Brody, cicatricile nu vor dispărea, durerea este pe cât se poate de reală, însă la fel este și speranța și iertarea, iar eu aleg să le dăruiesc. Cine sunt eu să mă dau bătută, când Tata a iertat omenirea întreagă?

Văzu faptul că bucătarul tot nu putea să înțeleagă de ce alege ea să îl ierte.

- Dacă nu ai fi venit în acel moment, nu aș fi întâlnit niciodată o femeie așa minunată care m-a învățat să trăiesc. Dacă nu erai acolo, nu aș fi reușit să cunosc o familie ce mi-a salvat viața. Și niciodată nu i-aș fi întâlnit pe Max și Briella care m-au învățat alfabetul dragostei când eu nu îl puteam nici rosti. Nu l-aș fi întâlnit niciodată pe James, și numai Dumnezeu știe câtă nevoie am avut să aud acele cuvinte de la el.