𝐈̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐞𝐢 - 𝐹𝐼𝑁𝐴𝐿𝐼𝑍𝐴𝑇𝐴

31. Inima ei

- Te prinzi repede.

Vocea slinoasă, îi șoptea în ureche și mirosul de mosc îi invada nările.

Rochia ei udă, se lipea de acesta și umerii îi erau siliți să stea pe claviculele lui.

Purta o cămașă neagră și blugi obișnuiți. Se uita la ea cu o privire cunoscută.

- Nu îți ardea să îmi zâmbești când ne-am întâlnit, Ray. Dacă îmi amintesc bine ai făcut tot posibilul să nu mă privești în ochi.

John îi strânse talia ca un animal.

- Vom vedea cine stă acum în avantaj.

Îi atingea obrazul stâng cu nasul în timp ce îi vorbea.

Charlotte își încleștă maxilarul.

Ce n-ar fi dat, să îl poată mușca de acel braț care o făcea să îi sece aerul din plămâni?!

- Nu prea te-ai schimbat. Deși, recunosc că nu te vedeam capabil să ți o armă în mână, fără să tremuri violent, rosti cu toată ardoarea și liniștea ce o putea expune.

John râse macabru și apasă lama cuțitului pe obrazul ei.

Adrenalina care pulsa în tot corpul său o făcu să nu simtă ceea ce urma.

Deși, nu crezuse că o rănise, dovada era gata să îi arunce situația fatidică în față.

Îi crestase pe obrazul drept, o zgârietură de mărimea degetului ei mic.

Nu se îndoia că, acesta era doar începutul funebru pe care el îl avea în minte.

- Ce vrei?

- Să vedem..., aș vrea întâi să mă asigur că primesc actele lui Ryker Granger, ăla mic. După aceea, să scap de tine în cel mai rapid mod, ar fi convenabil.

- Dacă mă lași să îmi mișc mâinile captive, mi-ar plăcea să o putem termina cât mai repede, îi mărturisi Charlotte.

- Sunt în asentiment cu tine.

Înainte ca Ray să își ia cuțitul și brațul stâng, de pe ea, îi strânse umărul gol, deoarece rochia sa nu avea mâneci lungi, ci doar bretele.

Charlotte își băgă cotul între coastele lui, cu atâta putere, încât el îi dădu drumul.

O privea în oglindă amenințător.

Inima îi bubuia în urechi cu o repeziciune pe care nu crezuse că o poate avea.

În dulapul micii mese, îndesase certificatul și câteva poze, cu micuțul Ryker.

Când îl deschise știuse ce caută.

Puse mâna pe armă.

Se întoarse cu fața spre el, cu pistolul care imita fidel un Beretta M9, deși avea mai multe componente, cel pe care îl ținea, acum, ațintit spre pieptul bărbatului.

- Doar nu vrei, să îți satisfaci plăcerea de a mă omorî, doar ca să realizezi că mergi în pușcărie?

- John, fără resentimente, însă un manipulator ar trebui să își aleagă cu mai multă grijă cuvintele, dacă tot vrei să oprești ceva.

- Hai să zicem, că facem un compromis. Tu îmi dai documentele, iar eu dispar din viața ta. Ce spui? Fără poliție, fără implicații...

Ray părea să creadă că deține controlul, iar oferta era ademenitoare, mai ales că viața îi era amenințată.