14. O întâlnire neașteptată

118 24 2
                                    

       

        Charlotte opri soneria de la alarmă.

        Se întoarse pe cealaltă parte, alene. Nu avea nici cea mai mică poftă de lucru. Nu atunci când știa că Emerson Chandler îi dădea atâta muncă de birou cât să îi ajungă pe o lună. Ceea ce, nu era pe lista ei de muncă.

        Domnul Emerson era șeful ei. Îi spusese de atâta ori "ar fi trebuit să te faci secretara mea".

        Se angajase ca detectiv acum doi ani. Însă lucra într-o agenție cu mai mulți detectivi.

        Îi plăcea această meserie. La drept vorbind nu primise decât două cazuri mai apreciabile. În rest, primea doar cazuri care părea că nimeni nu le acceptă.

        Era cea mai nouă angajată. Asta însemna că dacă mai întârzia și un minut în plus putea fi concediată.

        În momentul când ajunse gata dichisită la ușă simți cum stomacul îi chiorăie.

        De obicei obișnuia să mănânce micul dejun acasă, însă cafeaua și biscuiții lui Brody erau prea tentanți mai ales că pierduse ocazia de a pregăti orice altceva.

        Abia aștepta ziua de vineri când se ducea la Max și Briella pentru restul weekend-unui. Ei locuiau chiar la marginea orașului Little Rock. Aveau casa amplasată pe un deal.

        Locuise cu ei până să își ia acest apartament și desigur, totodată să se angajeze ca detectivă.

        Briella și Max o susțineau ca pe o proprie fiică. Fuseseră și erau părinții de care avea nevoie, familia la care să țină și iubirea nelipsită.

        Deschise ușa de sticlă a micuțului restaurant.

        Se pare că nimeni nu prea era la ora opt fără douăzeci, acolo.

    - Bună dimineața, Brody!

        Omul îndesat, cu nelipsita cămașă în carouri și șortul negru tras peste, se ivi de după niște uși batanate.

    - Uite că a apărut și clienta mea fidelă. Neața, Charlotte!

        Omul simpatic, chel, cu barba blondă, o făcu să râdă. Acesta avea în jur de 40 de ani.  Afacerea îi mergea bine. Se cunoșteau de doi ani. Destul cât să treacă de formalități.

    - Micul dejun la pachet, azi, Brody.

        Bărbatul dădu din cap și în câteva secunde reveni din nou lângă ea.

    - Ce mai e nou, Charlotte?

        Femeia își ridică umerii.

    - Înafară de urmărirea adolescenților în cluburi pe care părinții le interzic, ori supravegherea vecinilor "dubioși ", nimic nu-i nou.

        Brody începu să râdă pe sub mustăți.

        Chiar și mărunțișurile astea făceau parte din meseria ei. Nu știa niciodată cu ce caz ciudat se mai trezea. Dar, de ceva vreme nu mai primea decât muncă de secretară.

        Charlotte oftă, cu adevarul întipărit în minte.

        Oamenii nu aveau încredere în ea. Dacă era părul roșcat, vârsta sau pistruii, nu avea să o știe.

        În câteva minute, fu în fața agenției ECDA -Emerson Chandler Detective Agency.

        Luna Aprilie făcea loc primăverii ce își intra în drepturi.

𝐈̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐞𝐢 - 𝐹𝐼𝑁𝐴𝐿𝐼𝑍𝐴𝑇𝐴Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum