28. Întrebări

66 13 12
                                    



Charlotte începu să strângă în poșeta ei, micile lucrușoarele de pe suprafața plată a mesei.

Lucrul la birou devenise o rutină. În ultimele două săptămâni, studiase destul de intens despre identitatea lui Ryker.

Ar fi putut asambla puzzle-ul dacă, ar fi avut mai multe cunoștințe despre bunicii lui Jameson.

O bătuse capul să facă o mică ieșire până în Louisiana, la bunicii lui. Avea nevoie să vorbească cu ei.

Știa că o piesă lipsea. Era mai mult ca sigură!

Telefonul vibră pe masă și, răspunse imediat, când văzu numele pe ecran.

- Da?

- Am vrut doar să știu ce faci.

Charlotte stătu o clipă și se uită pe geam.

- Mai ești acolo, Lotta?

- Da. Da, sunt aici. De fapt, mă gândeam să le fac o vizită alor tăi.

- Ai mei?

- Da. Ți-aș explica mai multe. Dar, o las pe mai târziu.

Fiind vineri știa că Jameson avea să fie la părinții ei tot weekend-ul.

- Te grăbești?

Charlotte oftă.

- Când vine vorba de cazul acesta, mă grăbesc tot timpul.

- De ce?

- Nu cred că dispui de un timp nelimitat, ca să mă aștepți pe mine.

- Mi-am luat tot timpul din lume, ca să te aștept pe tine.

Charlotte rămase, mai mult decât ar fi trebuit, înmărmurită.

Aneth îi flutura mâna în sus și în jos.

- Fato, ești la telefon. Spune-i ceva!

Când auzi glasul șoptit, al prietenei ei, se dezmetici și clipi de două ori.

- Pe curând.

Închise telefonul, fără să mai aștepte altceva.

Se uită la Aneth, care chicotea în șoaptă.

- Ce e așa amuzant?

- Haide, roșcato. Am trecut și eu pe acolo. Am văzut acea privire și o cunosc de pe pielea mea.

- Nu știu la ce te referi.

Charlotte se încruntă perceptibil și se pedepsi, pentru comportamentul ei.

- Cum mai e mama ta?

- E o luptătoare.

***

Jameson intră în magazie. Zgomotul îl atrase într-acolo.

Trase aerul călduros, de iulie în plămâni.

Zilele deveniseră secunde. Săptămânile zile, iar lunile săptămâni.

Timpul trecea prea repede.

Încă două-trei luni.

Asta îi spusese Briella, cu capul plecat, în ziua când se întoarse de la spital.

Trei luni? E ca și cum i-ai da cuiva trei secunde în care să decidă dacă vrea sau nu să se căsătorească cu un om pe care îl vede prima dată în viață.

𝐈̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐞𝐢 - 𝐹𝐼𝑁𝐴𝐿𝐼𝑍𝐴𝑇𝐴Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum