𝐈̂𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐞𝐢 - 𝐹𝐼𝑁𝐴𝐿𝐼𝑍𝐴𝑇𝐴

11. Bazându-se pe o promisiune

Charlotte aștepta la coada de la casa de marcat a supermarket-ului.

Fusese trimisă de Cora la cumpărături cu o listă imensă.

Se gândi la următoarele sarcini pe care le avea de făcut.

Afundându-se în muncă își sustrăgea atenția de la viața ei.

Halal viață!

Nu avea nimic pe sfânta lume.

Toate persoanele dragi îi fuseseră îndepărtate.

Oare mătușa Vivian ce făcea?

Ea avusese ferma în Mansfield.

Totuși nu se interesase niciodată de ea.

Asta scotea la iveală un singur lucru fără echivoc. Nu voia să îl audă nici chiar în propriile urechi. Era de netăgăduit.

Simți cum o cuprinde sentimentul de îndepărtare și inferioritate.

Frumoasă pe dinafară goală pe dinăuntru.

Aceasta fusese descrierea pe care Cora Jordan o făcuse la repezeală soțului ei încă din prima zi când fuse prezentată în casa lor.

Cuvintele îi pulsau cu o repeziciune dureros de amară. Simțea cum fiecare litera se gravează în inima ei fără a se putea o pune. Fără a putea riposta.

Aceste cuvinte apăsau pe sufletul ei deja împovărat.

Când nu ai altceva pe lume, decât propria persoană, începi să te prinzi de fiecare cuvânt îndreptat spre tine.

- Charlotte?

Se întoarse ca arsă cu fața la persoana care o strigase.

Se dezmetici repede. Chiar în spatele ei stătea, nimeni alta decât, Brigid.

- Mai speriat de moarte. Eram sigură că ești Cora... adică... nu contează.

Dădu dezinvoltă din mână.

Brigid chicoti.

- Nu am intenționat să te sperii. Tocmai ce încercam să mă asigur că am luat totul de pe listă.

- Ai ceva încărcătură, afirmă Charlotte.

- Da' nu le duc singură. Jameson e afară cu Noah. Bineînțeles, cu mașina la care Noah a meșterit și și-a consumat nervii nopți întregi, pufni fata aproape sarcastică, dacă nu se înșela.

- Pe lângă subiect, începu blonda, ce mai faci?

Ar fi preferat să fie afară să poată trage aer în piept.

-Supraviețuiesc, răspunse Charlotte evaziv.
Brigid o privi o clipă compătimitor, însă schimbă din nou subiectul.

- Nu vrei să vi cu noi? Mergem mai deseară prin parc. Vin mai mulți de la biserică.

Cât de mult și-a fi dorit!

Răspunsul îi stătea pe buze, gata să-i dea rostire.

- Am prea multe de făcut. Nu aș ajunge la timp, mințise.

Cât de mult ar fi vrut să nu zică acele cuvinte! Dar chiar și dacă nu le-ar fi dat rostire tot nu ar fi putut merge.

Manson era un adept al robiei, în orice caz.

Din primele zile știuse că îi place sa o vadă suferind, hrănindu-se cu frica ei.