DORINTA DE A INVINGE

Capitol 1

CAPITOLUL 1

Statea acolo nemișcata uitându-se la ușile masive de lemn. Scările din fata ei erau de marmura neagra, uzate de atâta trafic. Mintea ii era inundata de mii de gânduri care nu o lăsau sa conștientizeze momentul de fata.

Oare căti oameni au urcat și coborât aceste scări?? Oare cați din ei s-au salvat odată ieșiți de aici? Oare eu ma voi putea salva? Trebuie sa fac asta, trebuie sa cred în forțele mele în primul rand, și dacă voi fi asa cum trebuie sa fiu, odată ieșită de aici voi fi salvata de tot ceea ce trăiesc acum. Viata ma va face sa fiu puternica, iar faptul ca nu am ce pierde ma va face sa risc totul pentru a obține ceea ce îmi doresc la final. Când voi ieși de aici voi fi un alt om. Totul depinde de mine.

-Bună, cred ca și tu ești noua nu? Eu sunt Ivone, și sunt în anul I.

-Buna, da și eu tot în anul I. Ma gândeam cum ne va fi schimbata viata dupa terminarea facultatii.

-Aaa stai liniștită viată ne-o schimbam noi cum vrem, nu facultatea... Cum ziceai ca te cheamă?

-Pai nu am spus.... Dar sunt Anne incantata de cunoștință!

-Și eu.

Ușile din lemn se deschisera și aparu un om masiv, înalt cu parul grizonat și îmbrăcat într-un costum negru impecabil.

-Bună ziua dragi studenți bun venit în noul an universitar tuturor, dar mai ales bobocilor care acum cred ca au mari emoții. Va invit pe toți în sălile voastre de curs. Pe cei din primul an ii rog sa ma urmeze.

În anul I erau cam 250 de persoane, asta dacă Anne aprecia cum trebuie. Toți tineri și frumos îmbrăcați treceau pe lângă ea ca și cum știau locul acela de când se nascusera. Anne putea observa hainele și încălțămintea lor cumpărate de la branduri cunoscute, și se simțea puțin rușinata cu apariția ei.

Era îmbrăcată cu un costum negru, pantaloni și sacou, casual potrivit evenimentului. Îmbrăcămintea ii venea bine pe corpul ei de model, ca turnata, iar pantofii aveau tocul fix cât trebuia sa nu para nici prea înaltă, dar nici prea scunda. Avea parul tuns scurt dar bine aranjat, negru cu toată ca pielea fetei ei era de un alb imaculat. Nu purta bijuterii niciodată, deoarece i se păreau prea pompoase pentru stilul ei simplu și clasic. Mulți ii spuseseră ca însă corpul ei este o bijuterie, iar ea încerca să îl pună în evidenta tot timpul cu haine potrivite.

La un moment dat se simți trasa de mana, era Ivone

-Haide, o sa rămânem ultimele!

-Da, ai dreptate! M-a cam luat valul, ma gândesc ca poate totul e prea mult pentru mine.

-Nimic nu e prea mult la vârsta noastră.

Intrară în sala de curs și Ivone se așeza în prima banca, fără sa se gândească prea mult Anne se așeza lângă ea. După un minut își dădu seama ce făcuse și vru sa îndrepte greșeală dar uitându-se în sala văzu cu stupoare ca toate locurile erau ocupate. offf acum o sa fiu în centru atenției și asta nu îmi place deloc.

-Bun venit încă o data dragi colegi.! Vreau sa va spun asa de acum în colo deoarece nu ne mai despart decât 5 ani și voi veți deveni ingineri la fel ca și mine. Va doresc ani buni în facultatea noastră, ani în care sa va distrați dar sa și tratați totul cu foarte mare seriozitate. Nu vreau sa va sperii din prima zi, dar economia nu este pentru oricine.

Ziua trecuse repede și acum se pregăteau sa plece acasă. Bine acasă impropriu spus pentru ca mulți dintre ei stăteau în cămine studențești. Anne și Ivone vorbirea foarte mult despre orice și reusira sa se cunoască puțin și sa își dea seama ca vor putea fi prietene bune în viitor. Una se completa pe cealalta, daca Ivone era distractiva și cu capul în nori mai tot timpul, Anne era chiar inversul ei. Era tot timpul realista și chiar și atunci când i se întâmplă un lucru bun nu se bucura de teama sa nu treacă.

Probabil ca totul era un ecou al copilăriei ei unde nu prea avusese motive de bucurie. Mama ei murise atunci când o născuse iar tatăl ei o crescuse cât putuse de bine, pana în urma cu câțiva ani când se apucase sa bea. De atunci nu se mai înțelegea nimeni cu el. Anne era practic singura, nu avea frați și din cauza tatălui ei bețivan nici rudele nu o prea recunoșteau de ruda.

Intr-o seara, când locuia încă cu tatăl ei, acesta venise acasă mort de beat împreună cu niște prieteni, care nu arătau tocmai ortodox, ca să facă o partida de joc de cărți. După ce pierdu toți bani la cărți acesta o parie pe Anne și bineînțeles ca jocul fu pierdut și de data aceasta. Prietenul lui dubios își vru trofeul iar ea de abia reușise sa fuga de acasă sa se salveze de nenorocirea care avea sa se întâmple. În acea noapte a dormit la o prietena dar dimineața și-a dat seama ca nu se mai poate întoarce acasă. Ii era teama ca acea scena se va mai întâmplă și poate a doua oara nu mai avea același noroc,asa ca se hotărâse sa meargă la Boston,orasul cel mai apropiat, pentru a începe o viata noua.

Venirea în Boston nu fu de bun augur în primele zile dar în cele din urma reușise sa își găsească unele joburi din care sa trăiască decent. Bani ii ajungeau la fix cât sa plătească chiria și pentru strictul necesar timp de o luna. Mai niciodată nu ii rămăseseră bani în plus și cu toate acestea făcuse mari eforturi sa își plătească costumul din prima zi de facultate. Joburile pe care le avea nu ii făceau cinste dar se descurca cu banii primiți. Nimeni nu este foarte mândru sa spună ca este bona sau menajera familiilor bogate din oras dar ea indura cu stoicism răutatea oamenilor. Într-o zi ea va trăii într-o casa ca cele pe care le curata contra cost, acum. Într-o zi totul va fi schimbat, ea va face în asa fel încât totul sa fie schimbat.

Trecuseră 6 luni de când începuse facultatea și totul mergea bine. Își făcuse prieteni noi, oamenii care o angajasera pentru diferite joburi o înțelesese și își făcea treaba după cursuri sau în zilele libere.